Negative jurisdictional conflict resolved: forced-sale share opposition belongs to execution court, District 5 Bucharest

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții SC R.I. SA București și D.C.G. prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, la 25 septembrie 2006, au formulat în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 99/1999 cap. V, titlul VI, în contradictoriu cu SC P. SA Galați, opoziție la vânzarea prin licitație a celor 268.639 acțiuni emise de SC R.I. SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., executare pornită în dosarul de executare nr. 729/2006 al B.E.J. C.M., vânzarea urmând să aibă loc la 25 septembrie 2006, începând cu orele 15, în incinta sălii C. a Hotelului I.P.B.

Pârâta SC P. SA Galați prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 10981 din 29 noiembrie 2006, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții SC R.I. SA București și D.C.G. și pe pârâta SC P. SA Galați în favoarea Judecătoriei sector 5 București, având în vedere dispozițiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V din Legea nr. 99/1999, coroborate cu dispozițiile art. 373 C. proc. civ. și art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria sector 5 București, prin sentința civilă nr. 1198 din 23 februarie 2007, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, după care constatând conflict negativ de competență a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării.

Prin sentința civilă nr. 111 din 14 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 22 alin. (2) și (5) și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Împotriva menționatei decizii pârâta SC P. SA Galați a declarat recurs, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., art. 400 alin. (1), art. 403 și 373 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii Curții de Apel București și stabilirea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 5 București.

În criticile formulate recurenta pârâtă susține, în esență, că greșit a apreciat Curtea de Apel București că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București în raport de valoarea obiectului litigiului, în condițiile în care instanța de fond a fost investită cu o opoziție la executarea silită prin vânzarea unui număr de 268.639 acțiuni emise de SC R.I. SA, aflate în proprietatea lui D.C.G., opoziție prin care s-au invocat incidente survenite în cursul executării silite.

Recurenta pârâtă susține că, avându-se în vedere că opoziția la vânzare s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 99/1999, prin care se contestă aspecte survenite în cazul executării silite, care prin dispozițiile art. 75 alin. (1) din Titlul VI cap. V stabilește că instanța competentă a soluționa opoziția este determinată conform normelor stabilite de Codul de procedură civilă, cu referire la dispozițiile art. 400 alin. (1) și art. 403 coroborate cu prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța competentă material să soluționeze această opoziție la vânzare este instanța de executare, adică judecătoria.

Intimații reclamanți au depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecății, are ca obiect opoziția la executarea garanției reale mobiliare constând în vânzarea acțiunilor, mijloc procesual prin care debitorul contestă măsura de executare silită inițiată de creditor după procedura specială prevăzută de Titlul VI cap. V din Legea nr. 99/1999, temeiul de drept fiind art. 75 din această lege.

Conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, opoziția la vânzarea bunului se face la instanța competentă, potrivit Codului de procedură civilă.

Este vorba de instanța de judecată competentă să soluționeze orice incident care s-ar ivi în faza procesuală a executării silite, pentru că ne aflăm în executarea garanției reale mobilare.

Judecarea unei astfel de cereri, opoziție, are loc după procedura specială prevăzută de Legea nr. 99/1999, în concret art. 75, completată cu normele dreptului comun privind executarea silită.

Potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cererile care privesc executarea silită sunt de competența judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea, pentru că Legea nr. 99/1999 nu dispune altfel, ci face trimitere la aceste norme, care constituie dreptul comun.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să admită recursul pârâtei, să modifice decizia Curții de Apel București în sensul stabilirii competenței soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA Galați împotriva sentinței nr. 111 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că stabilește competența în favoarea în Judecătoriei sector 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2007.