Debtor's Challenge to Execution Granted as Enforcement Right Under 1996 Credit Agreements Held Time-Barred

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta H.E. a chemat în judecată pârâta A.V.A.S. București (A.V.A.S. București) solicitând constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului ce rezultă din titlurile executorii reprezentate de Convenția de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 și adendumurile la acestea, Convenția de credit nr. 24109 din 17 septembrie 1996 și adendumurile la acestea și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3921 din 10 iulie 1996, precum și constatarea stingerii ipotecii și radierea acesteia din registrele de publicitate imobiliară.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința comercială nr. 9 din 23 ianuarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și pe fond a solicitat respingerea contestației, termenul de prescripție fiind întrerupt și suspendat.

Prin încheierea din 14 februarie 2007 instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat apreciind că deși există identitate de părți excepția nu operează întrucât contestatoarea invocă o altă situație.

La termenul din 28 martie 2007 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepție respinsă pe motiv că formele de executare s-au demarat și împotriva contestatoarei H.E.

La ultimul termen, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, care a fost respinsă pe motiv că cererea are caracterul unei contestații la executare.

Pârâta a mai invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare, pe motiv că a fost introdusă după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea titlului executoriu.

Prin sentința comercială nr. 103 din 25 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins contestația la executare formulată de H.E., ca tardiv formulată.

În motivarea hotărârii s-a reținut, în esență, că debitoarea nu a formulat contestația la executare în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în raport cu data când a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă.

S-a reținut că, la 28 noiembrie 2005, contestatoarei i-au fost comunicate titlurile executorii, reprezentate de cele două convenții de credit și contractul de ipotecă, pentru creanța în valoare de 903.899,49 dolari S.U.A. consolidată conform art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1990, iar contestația la executare a formulat-o la data de 18 octombrie 2006 (data poștei).

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța a calificat în mod greșit cererea ca fiind o contestație la executare întrucât nu a avut cunoștință de vreun act începător de executare, titlurile executorii la care face referire pârâta nefiindu-i comunicate la domiciliul său din București, așa cum prevede legea.

Recurenta precizează că cererea a fost formulată nu ca urmare a luării la cunoștință de începerea executării silite ci ca urmare a faptului că a aflat că alți garanți ipotecari ai acelorași contracte de credit au solicitat constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a acestor contracte, cerere ce a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 3101 din 23 octombrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 1197/2/2006, constatându-se prescripția dreptului la executarea silită a convențiilor de credit.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta a solicitat constatarea prescripției dreptului A.V.A.S. București de a cere executarea silită a debitului ce face obiectul următoarelor titluri executorii:

- convenția de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 încheiat de B. cu SC G.T.I. SRL și adendumurile nr. 1, 2, 3, 4 și 5/1996 având ca scadență pentru rambursarea integrală data de 17 aprilie 1997.

- convenția de credit nr. 24109 din 21 august 1996 încheiată de B. și SC G.T.I. SRL și adendumurile nr. 1, 2 și 3/1996, cu scadență la 17 aprilie 1997.

- contractul de ipotecă încheiat de H.E. și B. SA autentificat cu nr. 3921 din 10 iulie 1996 la B.N.P. A.Ș.

Această creanță a fost cesionată de B. fiind preluată de A.V.A.S. București în baza contractului de cesiune de creanță nr. 246158 din 21 iulie 1999.

Întrucât B. și respectiv A.V.A.S., după preluarea creanței, nu au procedat la executarea silită a creanței în termenul de prescripție prevăzut de lege, reclamanta a solicitat constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a debitului.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamanta a avut cunoștință de un act începător de executare, titlurile executorii fiind comunicate pe adresa din București Str. Distror, la data de 17 noiembrie 2005, în timp ce domiciliul debitoarei era în Bulevardul Constantin Brâncoveanu sector 5 din data de 18 iunie 2004, astfel cum rezultă din xerocopia cărții de identitate.

Față de această situație, instanța de fond a reținut în mod greșit că debitoarea nu a formulat contestația la executare în termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Data scadenței pentru rambursarea integrală a creditului a fost 17 aprilie 1997, iar creditoarea nu a procedat la executarea silită în termenul de prescripție prevăzut de art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ., respectiv 3 ani.

În această situație și având în vedere că nu a intervenit nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției prevăzute de art. 4051 și art. 4052 C. proc. civ., se constată că dreptul creditoarei A.V.A.S. București este prescris.

Pentru aceste considerente, urmează să se admită recursul, să se modifice sentința și să se constate ca fiind prescris dreptul de executare silită a convențiilor de credite nr. 24108 din 12 iulie 1996 și nr. 24109 din 17 septembrie 1996, cu adendumurile ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de debitoarea H.E. împotriva sentinței nr. 103 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică sentința recurată în sensul că admite contestația la executare formulată de H.E. și constată prescris dreptul la executare silită a convențiilor de credit nr. 24108 din 12 iulie 1996 și 24109 din 17 septembrie 1996 cu adendumurile ulterioare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2007.