Eligibility for post-1940 ethnic persecution compensation under Law No. 189/2000 based on witness testimony

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2007, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj, anularea Hotărârii nr. 5048 din 5 septembrie 2007 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna octombrie 1940 s-a refugiat, împreună cu familia sa, din satul Valea Ungurului, județul Sălaj, în Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 645 din 22 noiembrie 2007, a respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că prin prisma actelor dosarului și a probelor administrate nu se poate stabili calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T.A. solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta a susținut că a depus la dosarul cauzei actele necesare în vederea soluționării și că instanța nu i-a pus în vedere pentru termenul de la 15 noiembrie 2007 să asigure prezența în sala de judecată a doi martori, cum din eroare s-a reținut în sentință, iar în ceea ce o privește a solicitat judecarea în lipsă.

Recursul este întemeiat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Art. 4 din H.G. nr. 127/2002 prevede că dovada încadrării în una din situațiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora prin declarații de martori.

În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor T.G. și P.V., coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse, rezultă că în perioada octombrie 1940 - martie 1945, după cedarea Ardealului de Nord, recurenta-reclamantă împreună cu familia sa, au fost obligați să se refugieze din localitatea Valea Ungurului, județul Sălaj, în Turda, județul Cluj, datorită persecuțiilor etnice.

Față de cele ce preced, recursul este întemeiat și va fi admis, se va casa sentința atacată iar, pe fond, se va admite acțiunea, cu consecința anulării Hotărârii nr. 5048 din 5 septembrie 2007 a C.J.P. Sălaj care va fi obligată să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva sentinței civile nr. 645 din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea formulată de reclamanta T.A.

Anulează Hotărârea nr. 5048 din 5 septembrie 2007 a C.J.P. Sălaj și obligă pârâta să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 cu începere de la 1 septembrie 2007.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.