Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1644/2008 AI generated

Refugee status and financial compensation for ethnic persecution: evidentiary standard for proving forced displacement under Government Ordinance No. 105/1999

Case Number Decizia nr. 1644/2008
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Cluj County Public Administration Authority, thereby upholding the lower court's decision that mandated the authority to recognize the claimant's status as a refugee for the period between October 1940 and October 1944 and to award the corresponding monetary benefits under the applicable legislation. The dispute concerned the claimant's entitlement to compensation for ethnic persecution, specifically challenging whether sufficient evidence existed to prove that he was forced to relocate from Cojocna to Turda in October 1940 following the cession of Northern Transylvania. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on Article 1(lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 (as amended) and Article 4 of Government Decree No. 127/2002, which define the criteria for refugees subjected to ethnic persecution and displacement during the period from September 1940 to March 1945; the court concluded that witness testimonies and civil registry documents sufficiently corroborated the forced displacement and ethnic motives required by law.

Legislator headnote

AI generated

art. 193 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ; Refugee status and financial compensation for ethnic persecution: evidentiary standard for proving forced displacement under Government Ordinance No. 105/1999: The dispute concerned the claimant's entitlement to compensation for ethnic persecution, specifically challenging whether sufficient evidence existed to prove that he was forced to relocate from Cojocna to Turda in October 1940 following the cession of Northern Transylvania. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on Article 1(lit. c) of Government Ordinance No. 105/1999 (as amended) and Article 4 of Government Decree No. 127/2002, which define the criteria for refugees subjected to ethnic persecution and displacement during the period from September 1940 to March 1945; the court concluded that witness testimonies and civil registry documents sufficiently corroborated the forced displacement and ethnic motives required by law.

Keywords

AI generated
compensation for ethnic persecution recognition of refugee status civil status forced administration legislation applicable witness compensation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive to justify dismissing the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 548 din 5 noiembrie 2007 pronunțată în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj; a dispus anularea Hotărârii nr. 20911 din 28 februarie 2007, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2006.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, declarațiile martorilor audiați în conformitate cu prevederile art. 193 C. proc. civ., sunt pertinente și confirmă calitatea de refugiat a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că martorii audiați de instanță nu au prezentat date suficiente privind intervalul de refugiu și pentru dovedirea persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, din declarațiile martorilor P.I. și N.D. (filele 15 și 17 dosar fond) coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă și declarațiile autentice ale martorilor P.L. și N.A., depuse odată cu acțiunea introductivă (Dosar nr. 414/33/2007 al Curții de Apel Cluj), rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant împreună cu mama sa, au fost obligați în octombrie 1940 să se refugieze din localitatea Cojocna în localitatea Turda ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

De altfel, din declarația dată în fața instanței de judecată rezultă că martorei P.I., care a declarat că s-a întâlnit cu reclamantul în refugiu la Turda, i-a fost recunoscută calitatea de refugiat din motive etnice (fila 16 dosar fond).

În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 548 din 5 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.