Reclassification of wartime evacuation as territorial relocation rather than ethnic persecution for compensation under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 163 din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului L.I. prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău anularea Hotărârii nr. 1087 din 26 septembrie 2006 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel a reținut că prin hotărârea contestată prin acțiunea cu care a fost învestită instanța, nr. 1087 din 26 septembrie 2006, a fost respinsă cererea înregistrată sub nr. 62563 din 8 august 2006 formulată de petentul L.I., prin care acesta solicita acordarea drepturilor ce i se cuvin în baza Legii nr. 189/2000, ținând seama că în perioada martie - octombrie 1944 a fost strămutat din localitatea de domiciliu în comuna Vulcana Condelea, județul Dâmbovița, împreună cu tatăl său, care era primarul comunei Miorcani.

În consecință, reclamantul și-a modificat cauza acțiunii prin indicarea în fața instanței a altor motive privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii contestate, în sensul că drepturile reglementate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 se cuvin ca urmare a strămutării din comuna Lipcani, județul Hotin în comuna Miorcani, județul Dorohoi.

Din probatoriul administrat în cauză sub aspectul condițiilor în care a fost adoptată Hotărârea nr. 1087/2006, instanța reține că evacuarea reclamantului din comuna Miorcani, județul Dorohoi în comuna Vulcana - Condelea, județul Dâmbovița s-a realizat ca urmare a dispozițiilor autorităților române, pentru protejarea propriilor cetățeni, în condițiile extinderii teatrului de război.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond i-a respins acțiunea întrucât din tot probatoriul administrat rezultă că a fost refugiat din motive de persecuție etnică în perioada martie –octombrie 1944.

Analizând motivele de recurs, soluția instanței de fond și în raport de art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin sentința nr. 163/10 decembrie 2007 în fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ținând cont de considerentele Deciziei instanței de recurs, nr. 2272 din 2 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pus în dezbaterea părților necesitatea suplimentării probatoriului prin administrarea probei testimoniale. Reclamantul L.I. după ce a propus audierea a doi martori pentru susținerea acțiunii, acesta a renunțat la administrarea probei motivat prin vârsta înaintată și starea precară de sănătate a martorilor propuși, depunând declarațiile autentificate ale acestora.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2007, reclamantul a depus un memoriu la dosarul cauzei (fila 12 Dosar 17261/32/2006 al Curții de Apel Bacău) modificând motivele acțiunii inițiale prin care arată că în perioada septembrie 1943 – martie 1944 a locuit în Lipscani, județul Hotin, Basarabia și în martie 1944 s-a evacuat în comuna Miorcani, județul Dorohoi, iar apoi în județul Dâmbovița.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Or, refugierea în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs ca urmare a apropierii frontului, pentru protejarea populației, fiind echivalenta cu o mutare în teritoriu si nu cu o persecuție din motive etnice.

Pe cale de consecință Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.I. împotriva sentinței nr. 163 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.