Inadmissibility of challenging specific administrative benefits parameters on appeal after withdrawal of original action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby affirming the lower court’s decision to reject the original action as having lost its object. The dispute concerned an administrative pension claim under Law No. 309/2002, where the appellant alleged the defendant social insurance agency unjustly refused to recognize his status as a beneficiary of rights for military labor service performed between 1950 and 1961. The court determined that the appellant’s claim regarding the specific start date of benefits and the duration of service was inadmissible on appeal because he had not challenged the specific administrative decision at the first-instance level, and he had explicitly waived his right to litigation after the agency issued a decision granting benefits from October 2002. The decisive legal bases were the principle that judges decide only on the specific claims submitted (Article 129(6) of the Code of Civil Procedure), the procedural rule that new grounds cannot be introduced for the first time on appeal, and the substantive provisions of Law No. 309/2002 and its Methodological Norms, which require administrative decisions to be based on proof submitted by the claimant rather than issued ex officio.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 129 alin. (6) C. proc. civ; Inadmissibility of challenging specific administrative benefits parameters on appeal after withdrawal of original action: Conform art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, iar prin art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, aprobată prin H.G. nr. 1114/2002, se definește noțiunea de stagiu militar.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 februarie 2003, reclamantul D.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Alba, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să emită hotărârea, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 și să-i acorde drepturile conferite de lege, pentru perioada cât a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, arătând că aceasta, în mod nejustificat, refuză să-i soluționeze cererea.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 107 din 9 aprilie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect, reținând, în esență, că prin hotărârea nr. 1940 din 17 martie 2003, pârâta a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002 și i-a acordat drepturile începând cu 1 octombrie 2002, în baza dispozițiilor legale și a înscrisurilor prezentate, precum și faptul că prin cererea depusă la dosar, acesta a renunțat la proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.A., arătând că instanța de fond nu a avut în vedere, pe de o parte, că prin hotărârea nr. 1940/2002, în mod greșit i s-au acordat drepturile de la 1 octombrie 2002, în loc de 1 septembrie 2002, iar pe de altă parte, că prin hotărârea nr. 1940/2002 i s-au acordat drepturile doar pentru perioada 10 mai 1952 – 31 decembrie 1952, iar nu și pentru perioada următoare, până la 23 decembrie 1953, astfel cum rezultă din livretul său militar.
Examinând sentința criticată în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, iar prin art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, aprobată prin H.G. nr. 1114/2002, se definește noțiunea de stagiu militar.
Stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 se face la cerere, în baza probelor administrate, iar nu din oficiu și se acordă de la întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea.
În cauză, se constată că pârâta a recunoscut recurentului-reclamant beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 în limitele legale și că de altfel, prin cererea depusă la dosar, acesta a renunțat la judecată, astfel cum s-a și reținut.
Prin urmare, avându-se în vedere că obiectul acțiunii îl constituia constatarea refuzului nejustificat de a i se soluționa cererea privind beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002 și obligarea la emiterea hotărârii se reține, pe de o parte, că instanța de fond, în mod corect, a respins acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect.
Pe de altă parte, se constată că recurentul-reclamant nu a atacat hotărârea nr. 1940/2002 în fața instanței de fond, nefiind admisibilă critica acesteia direct pe calea de atac a recursului.
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prin cererea înregistrată la dosar, recurentul-reclamant a precizat chiar că renunță la proces.
În consecință, constatându-se că sentința atacată este corectă, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.A. împotriva sentinței civile nr. 107 din 9 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.