Continuation of preventive detention post-conviction for aggravated drug trafficking: sufficiency of original grounds and legitimization via non-final sentence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the appellate court's decision to maintain the preventive detention of two defendants, rejecting their appeals and ordering them to pay 200 lei each in judicial expenses, with 100 lei advanced for ex officio defense counsel. The case involved a review of the legality of continued preventive detention for accused individuals charged with aggravated drug trafficking, where the defendants sought release arguing that the grounds for detention had ceased. The Court ruled that the detention remained justified because the defendants had already been convicted in the first instance for grave offenses carrying sentences of six years imprisonment, and the risk to public order persisted; consequently, the preventive detention issued under the procedural code remained in force pending the finalization of the appeal against the conviction. The decisive legal basis relied on Article 160b of the Code of Criminal Procedure regarding the verification of preventive detention during trial, citing that the original grounds for detention had not ceased and were reinforced by the non-final conviction, alongside Article 5(1)(a) of the European Convention on Human Rights which legitimizes detention based on a sentence by a competent tribunal.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 143 C. proc. pen, art. 160b alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 41 alin. (2) C. pen; Continuation of preventive detention post-conviction for aggravated drug trafficking: sufficiency of original grounds and legitimization via non-final sentence: Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V. cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus menținerea arestării preventive în cauză a inculpaților P.B.M. și B.R.V. în conformitate cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanța de apel a reținut pe baza actelor și probelor dosarului că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin, fiind îndeplinite una din condițiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, în cauză s-a apreciat că există indicii temeinice referitoare la săvârșirea unei fapte penale, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.
Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V.
Împotriva încheierii amintite au declarat în termen recursuri inculpații P.B.M. și B.R.V. cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispozițiilor art. 160b C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății”), revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” [(alin. (2)] în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)].
Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat ci dimpotrivă au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanță a inculpaților recurenți pentru săvârșirea de infracțiuni grave, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpați, la pedepse cuprinse de câte 6 ani închisoare.
Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaților examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpații recurenți sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică chiar și la interval de un an și 6 luni de la comiterea faptelor penale amintite în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”).
În consecință, cererea inculpaților recurenți este neîntemeiată întrucât menținerea arestării preventive a acestora și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 200 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.B.M. și B.R.V. împotriva încheierii din 21 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 8103/105/2007.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 august 2008.