Pretrial detention maintained for influence peddling: sufficiency of implicit rejection of substitution request and standing to challenge prior order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's decision to maintain pretrial detention and ordering the appellant to pay 100 lei in judicial costs. The dispute concerned a challenge to an appellate decision that refused to replace the defendant's preventive arrest with an obligation not to leave the country during the pendency of a trial for influence peddling, with the defendant arguing that the failure to explicitly rule on the substitution request constituted a procedural illegality and that a previous order was null and void due to the number of signatories. Relying on the Criminal Procedure Code, the court held that the statutory conditions for preventive arrest remained unaltered, specifically citing the gravity of the corruption offense (punishable by more than four years of imprisonment) and the risk of flight, thereby justifying the continuation of detention; the court further determined that the explicit motivation for maintaining the status quo inherently rejected the substitution request and that the appeal was not admissible regarding the unrelated previous order, as the court lacked jurisdiction over that specific act.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 257 C. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Pretrial detention maintained for influence peddling: sufficiency of implicit rejection of substitution request and standing to challenge prior order: Sunt realizate condițiile art. 143 alin. (1) și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru arestarea inculpatului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, având pe rol judecarea apelului formulat de inculpatul Ț.F. împotriva sentinței penale nr. 426 din 11 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului Ț.F. și a amânat judecarea apelului la 8 august 2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța Curții de Apel a motivat că până la termenul când a pronunțat încheierea nu au intervenit împrejurări noi de natură să modifice temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
S-a reținut că instanța de fond l-a condamnat, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.
Instanța a motivat că nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu este fondată, întrucât așa cum a reținut nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
În motivele de recurs a susținut că deși a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara instanța nu s-a pronunțat efectiv în legătură cu această cerere. Consideră că această omisiune este nelegală și a cerut casarea încheierii cu trimitere la instanța care a pronunțat-o.
Pe de altă parte, susține că încheierea din 29 mai 2008 a aceleiași curți de apel prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului Ț.F. este lovită de nulitate fiind semnată de 3 judecători.
Recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanța apelului a motivat că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă se mențin.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Sunt realizate condițiile art. 143 alin. (1) și art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru arestarea inculpatului.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 160b alin. (3) în cursul judecății instanța care verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Așa cum s-a arătat nu s-a schimbat nimic cu privire la situația care a determinat arestarea preventivă a inculpatului, astfel că revocarea sau modificarea acesteia ar fi netemeinică.
Nu are relevanță nici invocarea faptului că instanța a cărei încheiere este atacată nu s-a pronunțat expres cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Așa cum s-a arătat instanța a motivat care sunt temeiurile pentru a nu înlocui măsura și în mod expres a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, ceea ce în înțelesul limbii române exclude că instanța ar fi modificat această măsură.
Referitor la critica pe care recurentul inculpat o aduce încheierii din 29 mai 2008, Înalta Curte constată că este investită să judece doar recursul împotriva încheierii din 8 iulie 2008.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva încheierii din 8 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 36865/3/2007 (990/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publica, azi 30 iulie 2008.