Transfer of prisoner to Turkey denied for unpaid judicial costs

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului se rețin următoarele:

Prin adresa nr. 33619/2007/SR Ministerul Justiției, D.D.I.T. a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de numitul N.M., cetățean al Republicii Turcia, în care solicită transferarea sa într-un penitenciar din Turcia, pentru a continua executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin decizia nr. 4864/ F din 18 aprilie 2006 a Tribunalului București, modificată prin decizia penală nr. 501 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 728 din 08 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, a fost transmisă și hotărârea nr. 9 a Înaltei Curți de Justiție din Republica Turcia emisă în dosarul nr. 2007/404/DIS, prin care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și care cuprinde acordul pentru transferarea sa, precum și faptul că va fi aplicată procedura conform art. 9/1 și art. 11 din C.E. asupra transferării persoanelor condamnate în conformitate cu declarația făcută de Republica Turcia la data depunerii instrumentului său de ratificare.

În fapt, s-a stabilit că numitul A.E. cu ajutorul numitului N.M., în cursul lunii septembrie 2005, a introdus pe teritoriul României, din Ucraina, cantitatea de 250 kg heroină pe care a transportat-o până în apropiere de Arad, sus-numitul conducând un auto tir remorcă cu număr fals de înmatriculare.

Prin sentința penală nr. 464/ F din 18 aprilie 2006, modificată prin decizia penală nr. 501 din 28 iunie 2006 și definitivă prin decizia penală nr. 728 din 08 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, numitul N.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin aceeași hotărâre s-a dispus deducerea perioadei de arest preventiv, de la data de 20 septembrie 2005.

Din adresa A.N.P., Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță București, Rahova nr. 80225 din 28 martie 2007 rezultă că executarea pedepsei urmează să expire la data de 19 septembrie 2020, iar din referatul medical întocmit rezultă că deținutul N.M. este clinic aparent sănătos.

La data de 18 iunie 2008 numitul N.M. și-a exprimat consimțământul pentru transferare într-un penitenciar din Republica Turcia și a precizat că în acest fel poate păstra mai bine legătura cu membrii familiei sale, menționând totodată că nu mai este cercetat în vreun alt dosar penal pe teritoriul României.

Cu adresa nr. 61775 din 20 august 2007, Ministerul Justiției - A.N.P. a comunicat faptul că numitul N.M. a fost citat la termenele din 16 aprilie 2007, 07 mai 2007 și 12 iunie 2007 în dosarul nr. 3146/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București, respectiv Tribunalului București, în vederea soluționării unor cereri de comisie rogatorie și delegări, iar de la această dată nu a mai fost citat de nicio instanță de judecată sau organ de urmărire penală.

S-a mai reținut că toată cantitatea de droguri susmenționată, a fost ascunsă în cabina unui autotren, care avea aplicate numere false de înmatriculare și că a fost surprins în flagrant, la data de 19 septembrie 2005 iar arestarea preventivă (după cum de asemenea s-a arătat) a început la 20 septembrie 2005.

Așa fiind, și pe baza datelor comunicate de A.N.P., rezultă că executarea pedepsei a început la data de 20 septembrie 2005 și expiră, în termen, la data de 19 septembrie 2020, iar condamnatul devine propozabil pentru a fi discutat în comisia de propuneri pentru liberare condiționată, la data de 19 decembrie 2016.

Se mai constată că, până la 29 martie 2007, condamnatul M.N., cel care face prezenta cerere de transfer pentru executarea restului de pedeapsă din cei 15 ani de închisoare, în Turcia, unde își are domiciliu acesta, a executat doar 556 zile de închisoare.

Prezenta cerere de transfer formulată de condamnat s-a apreciat de către instanța de fond, că nu îndeplinește cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004 cu modificările la zi, deoarece persoana condamnată nu a achitat sumele la care a fost obligat, cu titlu de cheltuieli judiciare, de către instanțele române, respectiv 3000 lei prin sentința penală nr. 469/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală; 300 lei conform deciziei penale nr. 501/2006 a Curții de Apel București, secția I penală și 200 lei prin decizia penală nr. 728/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinite și cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004 prin sentința penală nr. 182 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins cererea formulată de persoana condamnată M.N. privind transferul său într-un Penitenciar din Turcia, pentru continuarea executării pedepsei închisorii.

Persoana condamnată, nemulțumită de această hotărâre, în termenul legal, a declarat recursul de față și prin care a reluat cererile sale de transfer.

Recursul este nefondat.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, reține că acestea au fost apreciate corect și legal și ca atare, hotărârea atacată va fi menținută.

Până și în prezent, persoana condamnată recurentă, neachitându-și toate cheltuielile judiciare, la care a fost obligată de instanțele române, pe deplin întemeiat, i s-a respins cererea de transfer într-un penitenciar din Turcia, nefiind îndeplinite cu adevărat și cerințele art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, hotărârea atacată fiind temeinică și legală va fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.N. împotriva sentinței penale nr. 182 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 3722/2/2008.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2008.