Profit tax exemption for industrial food production versus service provision under Law 12/1991
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by the tax authorities, upholding the lower court's annulment of the administrative decision and tax assessment. The dispute concerned a corporate tax claim where a production company challenged a profit tax assessment and late payment penalties, arguing it was exempt as a manufacturing entity. The material facts established that the company operated in the food industry with licensed production facilities, specific equipment, and a controlled technological process for transforming raw materials into finished goods. The court held that the company qualified as a production unit under Article 5, lit. a) of Law No. 12/1991, thereby entitling it to a five-year exemption from profit tax following its establishment, rejecting the authorities' argument that the activity constituted service provision under Article 5, lit. c) of the same law.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 12/1991, art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991; Profit tax exemption for industrial food production versus service provision under Law 12/1991: Prin motivele de casare depuse la dosar, ambele recurente susțin că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate cu privire la activitatea desfășurată de reclamantă și a încadrat-o greșit în art. 5 lit. ) din Legea nr. 12/1991, aplicabilă producției industriale, în loc de art. 5 lit. c), care vizează activitatea de prestări servicii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M.I. SRL București, la 7 martie 2001, a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 3 din 19 februarie 2001, prin care această autoritate a administrației publice, i-a respins contestația împotriva procesului-verbal de control nr. 32005, întocmit la 9 martie 1998 de Administrația Financiară a sectorului 6 București.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că atât actul administrativ jurisdicțional atacat, cât și procesul-verbal de control, prin care i-au fost stabilite obligații bugetare, în sumă de 31.719.597 lei, (impozit pe profit și majorări de întârziere), sunt nelegale, deoarece fiind o societate care desfășoară activitate de producție (patiserie și cofetărie), este scutită de plată, potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1991, în vigoare la data efectuării controlului.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1633 din 29 noiembrie 2001, a admis acțiunea și a anulat actele administrative atacate, reținând, în esență, că în perioada supusă controlului, 10 decembrie 1993 – 9 martie 1998, reclamanta a desfășurat operațiuni specifice producției în domeniul patiserie-cofetărie și ca atare, este scutită de plata impozitului pe profit, potrivit art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991.
Împotriva sentinței au declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a sectorului 6 București și Direcția Generală a Finanțelor Publice (fostă Direcție Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat) a municipiului București, criticând-o pentru greșita aplicare a legii.
Prin motivele de casare depuse la dosar, ambele recurente susțin că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate cu privire la activitatea desfășurată de reclamantă și a încadrat-o greșit în art. 5 lit. ) din Legea nr. 12/1991, aplicabilă producției industriale, în loc de art. 5 lit. c), care vizează activitatea de prestări servicii.
Recursurile sunte neîntemeiate.
SC M.I. SRL București a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, sub nr. 740/27258 din 10 decembrie 1993, având ca obiect de activitate, producția de bunuri în ramura industriei alimentare (saleuri, prăjituri cu ciocolată, prăjituri cu frișcă, pateuri, fursecuri, etc.).
Potrivit raportului de expertiză, produsele fabricate au licență de fabricație și omologare a fabricatelor, iar procesul de producție se desfășoară pe un flux tehnologic, în baza unui proces fizico-chimic controlat, de transformare a materiilor prime în produse finite, destinate consumului alimentar.
Pentru a-și realiza obiectul de activitate, reclamanta a angajat personal calificat și a procurat utilaje specifice industriei alimentare și necesare producției (malaxoare, mașini de preparat și divizat aluat, laminator aluat, dozatoare, robot industrial, mașină de divizat cornuri, cuptoare electrice și cu gaze, frigidere, congelatoare pentru depozitarea produselor perisabile), toate acestea având ca scop transformarea materiilor prime printr-un flux tehnologic, în produse finite de patiserie și cofetărie.
Rezultă, așadar, că activitarea reclamantei se încadrează în rândul acelora desfășurate de unitățile de producție și o îndreptățește să beneficieze de scutirea la plata impozitului pe profit pe timp de 5 ani de la data înființării, conform art. 5 lit. a) din Legea nr. 12/1991, cum corect a constatat și instanța de fond.
Față de considerentele prezentate, Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice a sectorului 6 București și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 1633 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2003.