Petition rights: forward to competent prosecutor does not constitute an unjustified refusal under Law 29/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court's dismissal of the action and confirming the defendant authorities' victory. The dispute concerned a petition for damages filed against the Ministry of Justice and a public official, alleging that the failure to personally review a petition containing a criminal complaint against a prosecutor constituted an unjustified refusal to resolve a request in violation of the right to petition. The court determined that no unlawful refusal existed because the contested matter did not constitute a disciplinary infraction but rather fell under criminal jurisdiction, obligating the ministry to forward the documents to the competent public prosecutor's office rather than resolve them directly; this referral was properly communicated to the petitioner, and the subsequent investigation by the prosecutor further evidenced the absence of a refusal to act. The decision was grounded in the interpretation of Article 1 of Law No. 29/1990 regarding the right to petition and Article 61 of Government Ordinance No. 27/2002, which mandates that public authorities forward petitions to competent bodies when they lack subject-matter jurisdiction, thereby negating the legal requirements for an unjustified refusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 13 din Legea nr. 29/1990; Petition rights: forward to competent prosecutor does not constitute an unjustified refusal under Law 29/1990: În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 61 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002, autoritățile și instituțiile publice au obligația să-și organizeze un compartiment distinct pentru relații cu publicul, care în cadrul petițiilor greșit îndreptate, au obligația de a le înainta organelor competente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta M.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și B.P., pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să o oblige pe pârâta, persoană fizică, să prezinte memoriul trimis de reclamantă, împreună cu plângerea penală, privind abuzul procurorului T.B., Ministrului Justiției, personal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta B.P., prin neprezentarea memoriului, personal, Ministrului Justiției, i-a încălcat dreptul la petiție, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 dolari SUA, cu titlu de daune.
Acțiunea a fost precizată ulterior de reclamantă, în sensul că, în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, cheamă în judecată pe cei doi pârâți, pentru refuzul nejustificat de a-i soluționa cererile adresate Ministrului Justiției.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1208/2002, a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a susținut că, în raport cu adresa nr. 16809/2002, prin care reclamantei i s-a răspuns că memoriul său împreună cu plângerea penală au fost înaintate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nu se poate reține un refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.A.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut în esență că:
- sentința recurată cuprinde motive contradictorii naturii pricinii, în sensul că memoriul adresat Ministrului Justiției cuprindea o plângere penală, care deja era făcută și depusă la Parchet;
- greșit s-a reținut că nu i s-a încălcat dreptul la petiție, deoarece memoriul său era adresat direct Ministrului Justiției.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304-3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Petiția adresată de recurenta-reclamantă, Ministrului Justiției, la data de 23 iulie 2002, la care era anexată și plângerea penală, formulată împotriva procurorului T.B., plângere deja înregistrată la Parchet, viza faptele unui magistrat-procuror care nu constituiau abateri disciplinare, împrejurare ce rezultă din chiar cuprinsul petiției depuse în copie la dosar.
Având în vedere dispozițiile procedurale din Codul de procedură penală, referitoare la competența după materie și calitatea persoanei, petiția recurentei a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, ceea ce i s-a comunicat recurentei prin adresa nr. 16809 din 15 august 2002.
Comunicarea făcută de Ministerul Justiției și semnată de intimata B.P., nu poate fi calificată ca fiind un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, deoarece sesizările recurentei au fost înaintate organelor competente, în vederea adoptării unei soluții.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 61 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002, autoritățile și instituțiile publice au obligația să-și organizeze un compartiment distinct pentru relații cu publicul, care în cadrul petițiilor greșit îndreptate, au obligația de a le înainta organelor competente.
De altfel, recurentei-reclamante i s-a comunicat ulterior, prin adresa nr. 454/P/2002 din 10 septembrie 2002, eliberată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu plângerea penală îndreptată împotriva procurorului T.B.
În raport cu cele mai sus reținute, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 13 din Legea nr. 29/1990, nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 1208 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.