Recognition of refugee status and entitlement to compensation for ethnic persecution (1940–1945) under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generated**Final Operative Outcome:** The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the defendant county council, upholding the lower court’s ruling that granted the plaintiff the status of a refugee and ordered the payment of monetary benefits retroactive to July 1, 2007. **Dispute and Material Facts:** The case involved an administrative challenge to a county council decision refusing to recognize the plaintiff as a victim of ethnic persecution; the plaintiff alleged that his family was forced to flee their home in Bihor County to a region under Romanian administration between November 1940 and March 1945 due to ethnic persecution, a fact supported by witness testimony and by the successful recognition of his sister under the same legal provisions. **Decisive Legal Basis:** The court applied Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, which grants benefits to Romanian citizens who suffered ethnic persecution during the regime period from September 6, 1940, to March 6, 1945; the court found the appeal unfounded and the lower court’s reliance on witness evidence and the non-discriminatory treatment of siblings legally sound.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recognition of refugee status and entitlement to compensation for ethnic persecution (1940–1945) under Law No. 189/2000: Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 9 august 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamantul G.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22172 din 3 august 2007 emisă de pârâtă și acordarea pentru reclamant a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât acesta se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 580 din 12 noiembrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.F. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj. A anulat Hotărârea nr. 22172 din 3 august 2007 emisă de pârâtă, care a fost obligată să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2007.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul are calitatea de refugiat pentru perioada dovedită, atât timp cât și sora sa beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, fiind inechitabilă aplicarea unui tratament discriminatoriu între frați.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen recurs – pârâta C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, motivul părăsirii domiciliului de către reclamant împreună cu familia sa nu s-a datorat persecuției etnice, întrucât localitatea din care s-a mutat reclamantul era liberă.
Examinând sentința atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoanele cetățeni - români care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în art. 1.
Este necontestat că reclamantul G.F. s-a născut la data de 23 octombrie 1937 din părinții T. și M., în localitatea Cuieșd – Aleșd, județul Bihor.
Din declarațiile martorilor C.D. și S.T., la rândul lor beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 rezultă că, reclamantul minor fiind, împreună cu familia au fost nevoiți să-și părăsească domiciliul din statul Cuieșd, comuna – Brusturi, județul Bihor și să se refugieze în satul Calatea, comuna Aștileu, în zona care aparținea României, din cauza persecuțiilor etnice, în perioada noiembrie 1940 – martie 1945 (dosar de fond filele 8-11).
Totodată reclamantul a dovedit că sora sa B.V., născută G. este beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, prin Decizia nr. 13308 din 3 iulie 2007 a C.J.P. Bihor (dosar de fond filele 30 - 31), pentru perioada 15 noiembrie 1940 – 6 martie 1945.
În consecință soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 580 din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.