Contractual penalty cap interpretation and rejection of commercial interest for unproven excess damage

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 402/ C, pronunțată la data de 28 martie 2001, secția comercială și de contencios a Tribunalului Brașov a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta C.N.T.E.T. SA, sucursala București, în contradictoriu cu pârâta SC T.T. SRL Brașov, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 187.711.251 lei, reprezentând debit neachitat; suma de 9.385.562 lei, reprezentând penalități de întârziere și suma de 11.578.872 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând cererea de acordare a dobânzilor conform O.G. nr. 9/2000.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit, în totalitate, obligațiile asumate prin contractul nr. 83/1999, cu termen de valabilitate până la 30 decembrie 1999, rămânând un debit de 187.711.251 lei, că, pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligațiilor asumate, datorează penalități de 0,15 % pe zi, care nu vor depăși 5 % din valoarea produselor și că reclamanta nu a dovedit că, prin aplicarea de penalități, nu a acoperit prejudiciul suferit.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 483/ Ap, pronunțată la data de 20 iulie 2001.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, raportându-se la criticile apelantei referitoare la modul de calcul al penalităților și neacordarea dobânzilor, a reținut că instanța de fond a calculat, în mod corect, penalitățile de întârziere, față de clauza stipulată în contract la art. 7.3, căreia nu i se poate da altă interpretare decât aceea că procentul maxim de 5 % se aplică asupra valorii produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale și a considerat că, în speță, prejudiciul suferit de cumpărător, prin neexecutarea integrală a obligației contractuale de către vânzător, este acoperit prin daunele interese evaluate convențional de părți, recunoscând că în contract nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de executare totală sau parțială a acestuia.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit, art. 7.3 din contractul nr. 83 din 21 septembrie 1999 în stabilirea valorii asupra căreia trebuie aplicat procentul penalizator; că, prin neacordarea dobânzilor comerciale, a încălcat prevederile art. 43 C. com., în temeiul cărora acestea au fost solicitate și a nesocotit prevederile art. 981 C. civ., reținând că nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de neexecutare totală sau parțială a contractului.

Recursul este nefondat.

Potrivit clauzei penale, inserată la art. 7.3 din contractul nr. 93 din 21 septembrie 1999, încheiat de SC T.T. SRL, în calitate de vânzător și C.N.E., sucursala de Transport Dispecer București, în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea, cumpărarea produselor din anexa 1, ce face parte integrantă din contract, pentru executarea necorespunzătoare sau neexecutarea din culpă a obligațiilor asumate prin contract, vânzătorul datorează cumpărătorului penalizări de 0,15 % pe zi din valoarea produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale, penalizări care nu vor putea depăși 5 % din valoarea produselor.

Astfel, analizând modul de calcul al penalităților de către instanța de fond din perspectiva criticilor formulate de apelantă, se constată că instanța de apel, reținând că valoarea asupra căreia trebuie aplicat procentul penalizator este cea a produselor pentru care nu au fost îndeplinite obligațiile contractuale, a interpretat evocata clauză după înțelesul clar și lămurit al acesteia, conform voinței părților, așa încât critica fundamentată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Este de observat că, în lipsa dovezii existenței și întinderii unor daune care depășesc cuantumul penalităților, nu se justifică cererea de acordare a dobânzilor, conform art. 43 C. com., știut fiind că doar în situația în care penalitățile nu acoperă integral prejudiciul suportat prin întârzierea executării obligației se pot solicita daune în completare cu acest titlu, iar semnalarea, justă, a faptului că în contractul în litigiu nu s-a stabilit un termen de restituire a avansului în caz de neexecutare totală sau parțială a obligațiilor asumate prin evocatul act juridic, nu este de natură să inducă, în interpretarea acestuia, aplicarea art. 981 C. civ., întrucât nu este o clauză care să se subânțeleagă chiar dacă nu a fost formal exprimată, aspecte ce înlătură incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.T.E.E.T. SA, sucursala de Transport București împotriva deciziei nr. 483 din 20 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.