Eligibility for ethnic persecution reparations for children born after parents' 1940 resettlement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant county administration, upholding the appellate court's decision that annulled the administrative refusal and ordered the reissuance of the decision recognizing the plaintiff's rights. The dispute concerned the plaintiff's eligibility for reparations under the law regarding victims of ethnic persecutions, where the plaintiff, born in 1941, was the child of parents forcibly resettled in September 1940; the administrative authority argued that the plaintiff did not qualify because he was not yet conceived at the time of the parents' transfer. The court held that the legislative purpose of the compensation law extends to all family members who suffered the traumatic consequences of ethnic persecution, rejecting the argument that administrative clarifications could restrict statutory interpretation to only those conceived before or within a specific period after the resettlement. Decisively, the court relied on Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Article 2 of Government Decision No. 127/2000, establishing that the right to benefits applies to persons who were resettled during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945, regardless of whether they were born during the displacement period, while stating that subordinate administrative acts cannot modify or supplement the law.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility for ethnic persecution reparations for children born after parents' 1940 resettlement: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: … c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 22 iunie 2007, reclamantul S.T. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Timiș, anularea Hotărârii nr. 10199 din 23 mai 2007, emisă de pârâtă și recunoașterea calități de beneficiar al drepturilor reglementate prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 23 mai 2007, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 211/PI din 18 septembrie 2007, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta că emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantului beneficul drepturilor solicitate, precum și să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată, în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul s-a născut la data de 25 septembrie 1941, în localitatea Boroș din județul Timiș, unde părinții săi erau deja strămutați din localitatea Regina Maria, județul Caliacra începând cu luna septembrie a anului 1940.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, în condițiile în care, potrivit art. 14 din Decretul 31/1954 și art. 100 C. fam., domiciliul minorului este la părinții săi reclamantul a avut, de la data nașterii sale, domiciliu de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Timiș.
Recurenta a susținut că intimatul nu poate beneficia de aceleași drepturi ca părinții săi întrucât în septembrie 1940, când aceștia au fost strămutați, el nu era conceput.
S-au invocat în sprijinul acestei susțineri precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002 emise de C.N.P.D.A.S. potrivit cărora pot beneficia de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000 numai copii concepuți înainte sau în timpul strămutării precum și cei născuți după strămutarea părinților, într-un interval maxim de 300 de zile, astfel cum prevăd dispozițiile C. fam.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: … c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale acestei experiențe au fost suportate de toți membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
În concluzie, intimatul - reclamant, fiind născut pe teritoriul României, la data de 25 septembrie 1941, cu alte cuvinte în intervalul reglementat prin dispozițiile Legii nr. 189/2000, este îndreptățit, așa cum corect a stabilit instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Curtea va respinge de asemenea apărarea recurentei privind interpretarea dată dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin Precizările C.N.P.D.A.S. precum și prin adresa M.J., indicate în motivele de recurs, întrucât aceste acte administrative, prin natura lor, nu pot avea drept consecință modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiș împotriva sentinței civile nr. 211/PI din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta C.J.P. Timiș la 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimatul S.T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008.