Admissibility of unconstitutionality exception for procedural appeal rights in nullity contestation proceedings
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal, upholding the lower court's decision to refuse to refer a question of unconstitutionality to the Constitutional Court. The case involved a challenge to a procedural ruling, where the appellant argued that the appellate court exceeded its competence by dismissing the unconstitutionality exception as inadmissible instead of transmitting it to the Constitutional Court. The core dispute concerned the admissibility of invoking Article 56 of the Code of Civil Procedure, which governs the right of accessory intervenors to appeal or counter-appeal, in the context of a nullity contestation proceedings. Relying on Article 29(1) of Law No. 47/1992, which empowers lower courts to reject exceptions that lack a connection to the main cause of action, the Supreme Court held that the appealed provision did not relate to the resolution of the nullity contestation; consequently, the lower court was legally correct to find the exception inadmissible and its refusal to refer the matter to the Constitutional Court was deemed lawful and not an overreach of judicial competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 56 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; Admissibility of unconstitutionality exception for procedural appeal rights in nullity contestation proceedings: În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București la 16 iulie 2007, B.F. a formulat, în contradictoriu cu C.C., C.G.M.B. și F.E., în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1146 din 11 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
La termenul din 7 decembrie 2007, contestatorul B.F. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 C. proc. civ. în raport cu art. 21 alin. (1) și 129 din Constituție, cu referire la art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. II - 107 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa.
Prin încheierea din 11 februarie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând că excepția invocată este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea n. 47/1992, întrucât dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care reglementează admisibilitatea apelului sau recursului declarat de intervenientul accesoriu, nu au nici o legătură cu soluționarea contestației în anulare ce face obiectul cu care a fost sesizat instanța d e contencios.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B.F. susținând că instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea competențelor, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă substituindu-se contenciosului constituțional.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului”.
Potrivit aceluiași text, alin. (6) „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) și alin. (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs în 48 ore de la pronunțare”.
Rezultă astfel neîndoielnic, că instanța sesizată cu o astfel de excepție are competența de a se pronunța asupra admisibilității și de a proceda în consecință.
Cum în cauză excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 56 C. proc. civ. care reglementează admisibilitatea apelului sau recursului declarat de intervenientul accesoriu, legal și temeinic s-a apreciat de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, că este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu are legătură cu soluționarea contestației în anulare cu care a fost investită instanța de contencios.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.F. împotriva Încheierii din 11 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.