Vacation bonus for public officials: statutory suspension does not extinguish acquired rights or interrupt prescriptive period

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 mai 2007 la Tribunalul Argeș, reclamanții B.N.V., I.G. și alții au chemat în judecată pârâții M.M.S.S.F., A.N.O.F.M. Argeș, solicitând obligarea acestora la plata primei de vacanță începând cu anul 2001 și până în prezent.

Tribunalul Argeș prin încheierea din 25 iunie 2007 a disjuns acțiunea reclamanților B.N.V. și I.G., iar prin sentința civilă nr. 401 din 27 iunie 2007 și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că cei doi reclamanți au fost numiți directori executivi prin ordinele emise de președintele A.N.O.F.M.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 95/ F-C din 18 octombrie 2007 a admis acțiunea, a obligat pârâta A.N.O.F.M. să le plătească reclamanților prima de vacanță pe anii 2001 - 2006 indexată și a obligat M.M.F.E.Ș. să pună la dispoziție fondurile necesare plății.

Instanța a reținut că, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 „funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs pârâții M.M.F.E.Ș. și A.N.O.F.M., criticând-o pentru nelegalitate.

În recursul său pârâtul M.M.F.E.Ș., susține în principal că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, iar pe fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, instanța nesocotind prevederile legilor bugetului asigurărilor sociale din anii 2005 și 2006 prin care acordarea primelor de vacanță a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.

Recursul formulat de minister este fondat.

Din examinarea actele dosarului rezultă că instanța de fond nu a observat că reclamanții au calitatea de funcționari publici, cu funcții de conducere, numiți prin ordin emis de președintele A.N.O.F.M., instituții centrale cu personalitate juridică conform Legii nr. 202/2006.

Întrucât raporturile de serviciu ale reclamanților au fost încheiate cu A.N.O.F.M., aceasta este instituția publică centrală care are calitatea procesuală pasivă în cauză și nu M.M., cum greșit a apreciat instanța de fond.

Așa fiind, se va admite recursul acestui minister, se va respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acest pârât.

Cu privire la recursul formulat de pârâta A.N.O.F.M., acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

În primul motiv de casare se susține că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților.

Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța a ignorat prevederile legale pe perioada 2001 - 2006, prin care plata primei de concediu a fost suspendată.

Susținerile recurentei pe fondul cauzei urmează a fi înlăturate.

Prin Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007, pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și a reținut că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. muncii.

De aceea, fiind un drept câștigat, derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate. Aceste dispozitive legale nu conțin nici o referire la o eventuală desființare a drepturilor la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercitării acestui drept.

Referitor la motivul de casare privind prescripția dreptului la acțiune, al reclamanților și acesta este nefondat, întrucât suspendarea dreptului a avut ca efect imposibilitatea realizării acestuia pe perioada 2001 - 2006.

Așa fiind, recursul declarat de A.N.O.F.M. va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarate de M.M.F.E.Ș. împotriva sentinței nr. 95/ F-C din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții B.N.V., I.G. față de pârâtul M.M.F.E.Ș., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.