Declaratory action for political party founding rights barred due to availability of specialized registration procedures

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Obiect

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la 26 iulie 2006, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Partidul Democrat și D.D., să se constate că reclamantul și alți 260 de membri fondatori au înființat în 26 decembrie 1989 în sediul fostului CC. al P.C.R. în cabinetul nr. 1 al fostului președinte Nicolae Ceaușescu, Partidul Democrat Român (Partidul Democrat din România); să se constate calitatea reclamantului de membru fondator al Partidului Democrat, președinte al Partidului Democrat Român la data înființării; să se constate că în lista nominală a membrilor fondatori ai Partidului Democrat depusă în dosarul nr. 6/1990 la Tribunalul municipiului București, care cuprinde un număr de 41 de persoane, 28 au nume maghiare, numele unor cetățeni străini, fără semnătură, adresă sau serie de acte de identitate.

1.2. În fapt

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul este unul dintre participanții reali la Revoluția Română din decembrie 1989 și în noaptea de 25/26 decembrie 1989 împreună cu alte persoane a decis înființarea Partidului Democrat Român.

În aceeași noapte s-a redactat un comunicat prin care cetățenii români urmau să fie încunoștințați asupra constituirii acestei formațiuni politice, și căruia i s-a citire în aceeași noapte de la balconul CC. al P.C.R.

Ulterior, actele de înființare au fost sustrase iar acțiunea de înregistrare a Partidului Democrat a fost deturnată.

1.3. În drept

Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 111 C proc. civ.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 257 din 19 februarie 2007 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că art. 4 din Decretul-lege nr. 8/1989, înregistrarea partidelor politice se face la Tribunalul municipiului București.

Legea nr. 27/1996 reglementează în art. 17 și următoarele procedura specială a înregistrării partidelor politice stabilind și posibilitatea persoanelor interesate de a interveni în proces.

De asemenea, Legea nr. 14/2003 reglementează în art. 17 și următoarele procedura specială a înregistrării partidelor politice stabilind și posibilitatea persoanelor fizice în proces.

În speță, nu s-a urmat nici procedura de înscriere și respectiv de reînscriere și nici procedura de contestare a altei formațiuni politice, reglementată prin legi speciale.

3. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 585A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Instanța de apel a arătat că „atât în practică cât și în jurisprudență" s-a statuat că prin intermediul cererilor în constatare nu se poate solicita constatarea unei situații de fapt, consecința în cazul acesta fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.

Instanța de fond a avut în vedere tocmai această împrejurare atunci când a soluționat cauza în baza excepției inadmisibilității cererii, deoarece solicitarea reclamantului este în sensul constatării unei situații de fapt și nu a unui drept.

Prin trimiterea la textele referitoare la procedura de înființare și autorizare a funcționării partidelor din România, s-a dorit a se preciza că reclamantul își putea apăra drepturile rezultate din constituirea partidului pe calea unei acțiuni în realizare.

4.Recursul

4.1.Motive

Reclamantul a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care, după ce a expus situația de fapt arătată în cererea de chemare în judecată, a formulat următoarele critici:

Art. 111 C. proc. civ. are în vedere faptul că acțiunea în constatare nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, ori în cauză reclamantul nu mai poate cere realizarea dreptului potrivit procedurilor de autorizare și înființare a funcționării partidelor deoarece a pierdut aceste termene datorită evenimentelor din perioada de tranziție, respectiv din anul 1990 când asupra sa s-au făcut presiuni. Mai mult, la începutul anului 1990 a fost reținut în Franța de către anumiți indivizi din România care l-au avertizat să nu mai vină în România și să conteste înființarea Partidului Democrat Român.

În mod greșit au considerat instanțele de judecată că reclamantul dorește să dovedească o situație de fapt, în acțiune reclamantul precizând că dorește să se stabilească dreptul său de membru fondator și președinte al Partidului Democrat Român.

4.2. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

Conform art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Textul impune, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: reclamantul să justifice un interes; să ceară să se constate existența sau neexistența unui drept; să nu se poată cere realizarea dreptului a cărui constatare se solicită.

În speță, sunt îndeplinite numai primele două condiții. Interesul reclamantului de a obține recunoașterea înființării unui partid, al cărui președinte susține că este, apare evident, folosul practic urmărit de acesta nefiind pus la îndoială nici de instanțele de fond.

Pe de altă parte, este real că reclamantul a urmărit recunoașterea unui drept, iar nu a unui fapt, constituirea unui partid politic dând naștere la drepturi și obligații, deci s-ar fi constatat un raport juridic.

Nu este însă îndeplinită condiția privitoare la lipsa unei acțiuni în realizare prin intermediul căreia să fie valorificat dreptul.

Pentru dobândirea personalității juridice de către un partid politic este necesar să se parcurgă procedurile de înregistrare impuse prin mai multe legi speciale care s-au succedat în timp, Decretul-lege nr. 8/1989, Legea nr. 27/1996 și, în prezent, Legea nr. 14/2003. Așadar, aceasta este singura acțiune, în „realizare", la care trebuie să recurgă cei care doresc să obțină recunoașterea înființării unui partid politic.

Față de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei nr. 585A din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.