Appeal by municipality dismissed; restitution order upheld for heirs of anti-communist resistance fighter.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Notificarea înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 854 din 30 martie 2001 numiții P.G., M.V. și P.E., în calitate de moștenitori ai lui P.G., au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în sector 4 București.

În susținerea notificării au arătat că sunt moștenitorii lui P.G. proprietarul imobilului, că bunul a fost preluat de stat în mod abuziv, autorul fiind condamnat pentru crime împotriva umanității deși, în realitate, condamnarea s-a făcut din motive politice.

Primăria Municipiului București a emis în data de 31 octombrie 2006 Dispoziția nr. 6686 prin care a respins notificarea considerând că preluarea imobilului în litigiu nu a fost abuzivă, întrucât acesta a trecut în proprietatea statului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 207/1948, pentru crime contra umanității, în baza sentinței penale nr. 1632/1951.

Prin cererea înregistrată la data de 20 noiembrie 2006 reclamanții P.G. și M.V., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București au contestat Dispoziția nr. 6686 din 31 octombrie 2006, prin care a fost soluționată Notificarea nr. 854 din 30 martie 2001.

În motivare, reclamanții au arătat că la emiterea dispoziției contestate intimata nu a avut în vedere decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 a Ministerului Justiției, prin care s-a acordat autorului P.G. calitatea de luptător în Rezistența Anticomunistă, și dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999, care prevăd obligativitatea restituirii bunurilor confiscate, posesorilor acestei calități.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a V a civilă, prin sentința civilă nr. 539 din 13 aprilie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanți, a anulat dispoziția 6686 din 31 octombrie 2006 și a obligat pârâtul Municipiul București să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în București, sector 4.

Prima instanță a reținut că prin decizia penală nr. 1632 din 13 iunie 1951 pronunțată de Curtea București, secția I a penală, în dosarul nr. 2450/1950, acuzatul P.M.G. a fost condamnat pentru crimă împotriva umanității prevăzută și pedepsită de art. 3 lit. c) din Legea nr. 207/1948 și s-a dispus confiscarea întregii averi mobile și imobile a acuzatului, menționată în considerente ca fiind compusă dintr-un imobil situat în București, potrivit adresei nr. 17018 din 27 aprilie 2004, emisă de Primăria Municipiului București, Serviciul Nomenclatură Urbană, motivat de activitatea de trădare a acuzatului față de interesele clasei muncitoare și de informator al Siguranței.

Prin decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă s-a acordat domnului P.G. calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, avându-se în vedere faptul că a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite din motive politice.

S-a apreciat că nu sunt incidente în speță dispozițiile cap. II art. 1 pct. 1.3 lit. ll din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 493/2003, care se referă la confiscarea unor bunuri ca urmare a săvârșirii unor crime contra umanității sau crime de război săvârșite în perioada 6 septembrie 1940-9 mai 1945, ci cele ale art. 2 lit. b) din lege, care au în vedere imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare de opoziție fată de sistemul totalitar comunist.

Tribunalul a constatat că s-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită a reclamanților.

Pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a atacat cu apel hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță.

Motivul criticii a fost acela că la dosarul cauzei nu a fost depusă, până la pronunțare, decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 iar, instanța trebuia să aibă în vedere doar acele acte depuse în faza administrativă, acte pe care s-a fundamentat dispoziția contestată.

Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 25 A din 17 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul pârâtului.

În limitele devoluțiunii, instanța de apel a reținut că decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă era atașată la adresa nr. 2 din 14 octombrie 2002 eliberată de Ministerul Justiției, fila 4 dosar tribunal.

Totodată, prin această adresă, se precizează în termeni expreși că, în baza art. 1, coroborat cu art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, s-a decis, cu unanimitate de voturi acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă domnului P.G.

În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a formulat recurs împotriva deciziei instanței de apel, criticând-o pe următoarele aspecte:

Modul de soluționare a notificării reclamantului a fost corect atât timp cât, din culpa acestuia din urmă, decizia nr. 1460 din 29 noiembrie 2001 nu a fost adusă la cunoștință în faza prealabilă.

Astfel, instanțele au făcut, în lipsa acestui înscris din dosarul administrativ, o greșită aplicare a dispoz. art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Critica nu este întemeiată.

La data soluționării notificării a fost depusă în dosarul administrativ adresa nr. 2 din 14 octombrie 2002 eliberată de Ministerul Justiției, prin care se precizează în termeni expreși că, în baza art. 1, coroborat cu art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, s-a decis, cu unanimitate de voturi acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă domnului P.G., fiind astfel îndeplinite cerințele art. 3 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.

Or, decizia penală nr. 1632 din 13 iunie 1951 pronunțată de Curtea București, secția l-a penală, în dosarul nr. 2450/1950, prin care acuzatul P.M.G. a fost condamnat pentru crimă împotriva umanității, a fost desființată de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în baza O.U.G. nr. 214/1999 modificată și completată de Legea nr. 173/2006, acordându-i-se acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, prin decizie tip.

Instanțele au procedat corect atunci când au considerat că aceasta calitate conferă reclamanților, în calitate de moștenitori ai lui P.G., dreptul la reparație prevăzut de dispoz. art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

De altfel această calitate nu este contestată de către pârât, singura obiecțiune a acestuia vizând, pur formal, doar data la care a fost atașată dosarului cauzei decizia nr. 1460 a Comisiei pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.

Se constată că din punct de vedere probator, dovada calității de luptător în rezistența anticomunistă a fost făcută.

În consecință soluția instanței de apel este la adăpost de critică, ea fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale în materie.

În raport de cele ce preced, se constată că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și se va respinge în conformitate cu dispoz.art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 25A din data de 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008