Tardiness of administrative appeal and denial of term restoration due to hospitalization post-deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as filed out of time and rejected the associated request to restore the procedural deadline, thereby leaving the lower court's judgment dismissing the administrative action fully in force. The case involved a challenge to a visa for leaving the country issued by the Ministry of Interior, where the plaintiff argued that hospitalization prevented timely appeal; however, the court found the appeal filed nearly a month after the legal deadline had expired. Relying on the Civil Procedure Code, the court determined that the hospitalization occurred after the appeal period had already lapsed, meaning the plaintiff was not hindered by circumstances beyond his control during the critical period, and thus denied restoration of the term under Article 103 and declared the appeal tardy under Article 301.
Legislator headnote
AI generatedart. 103 C. proc. civ, art. 301 C. proc. civ; Tardiness of administrative appeal and denial of term restoration due to hospitalization post-deadline: Cererea de repunere în termenul legal de declararea recursului a fost respinsă, întrucât reclamantul nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 103 C. proc. civ., potrivit căruia neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când lega dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 965 din 21 octombrie 2002, a respins acțiunea formulată de reclamantul W.A.A., cu reședința în București, în contradictoriu cu Ministerul de Interne, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, prin care a solicitat anularea vizei de ieșire nr. 1547280 din 11 iunie 2002, prelungirea vizei și suspendarea efectelor vizei de ieșire din țară.
Împotriva sentinței, comunicată la 4 decembrie 2002, a declarat recurs reclamantul, la 8 ianuarie 2003.
Ulterior, a formulat cerere scrisă, pentru repunerea în termenul legal de declarare a recursului, care a expirat la 19 decembrie 2002, motivând că în perioada 18 decembrie 2002 – 7 ianuarie 2003 a fost internat în spital.
Cererea de repunere în termenul legal de declararea recursului a fost respinsă, întrucât reclamantul nu s-a aflat în situația prevăzută de art. 103 C. proc. civ., potrivit căruia neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când lega dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauză, hotărârea a fost comunicată la 4 decembrie 2002, iar reclamantul s-a internat în spital la 17 decembrie 2002, astfel că în acest interval nu a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recurs.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Or, hotărârea a fost comunicată la 4 decembrie 2002, iar reclamantul a declarat recurs la 8 ianuarie 2003, deci peste termenul legal.
În consecință, urmează a respinge recursul, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de W.A.A., ca tardiv declarat, împotriva sentinței civile nr. 965 din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 octombrie 2003 .