Attempted murder conviction with illegal accessory penalty and erroneous application of mitigating circumstances under Romanian Penal Code

Asupra recursului penal de față,

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2432 din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul T.C.T., la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., fiindu-i interzise pe timp de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 735,40 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Deva.

S-a constatat că partea vătămată L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

L.I. se afla împreună cu inculpatul T.C.T. și cu martorii A.V. și B.D., într-o cabană din zona exploatării forestiere aparținând de O.S. Arad.

Cei patru bărbați au mâncat și au consumat băuturi alcoolice, inculpatul T.C.T. ajungând în stare de ebrietate.

La un moment dat, fără vreun motiv, în timp ce se aflau în bucătăria cabanei inculpatul a luat un cuțit de pe masă și i-a aplicat părții vătămate L.I. o lovitură în zona abdominală, în partea stângă.

Partea vătămată a fost transportată de urgență la spital unde imediat a fost operată constatându-se că prezintă o plagă înjunghiată abdomino-lombară stânga, iar leziunile posttraumatice prin gravitatea deosebită, au necesitat intervenție chirurgicală de urgență, punându-i viața în primejdie.

Împotriva hotărârii pronunțate a declarat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr. 175/ A din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că în cauză nu s-a probat existența legitimei apărări, nici existența unei depășiri a limitelor legitimei apărări pentru reținerea dispozițiilor art. 73 lit. a) sau b) C. pen.

Cât privește pedeapsa aplicată s-a apreciat că respectă prevederile art. 72 C. pen., prin eficiența acordată circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.(1) lit. a) C. pen.

În termen legal împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Inculpatul nu a motivat, în scris, recursul declarat, dar oral a susținut, în esență, următoarele:

- greșita încadrare juridică dată faptei, prin aceea că, în raport de probele administrate nu a existat o intenție de omor și în consecință, inculpatul trebuia condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.;

- în concordanță cu același probatoriu se impunea a se constata că inculpatul a acționat în condițiile legitimei apărări, situație în care soluția legală era aceea de achitare;

- și în fine, nu s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei prin acordarea unei eficiențe maxime circumstanțelor judiciare atenuante reținute.

În drept, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin.(1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile atacate în raport de criticile și cazurile de casare invocate se constată că recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:

Stabilind în conținutul pedepsei accesorii interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., instanțele au pronunțat o pedeapsă accesorie nelegală și prin aceste hotărâri supuse casării.

Cum inculpatul a săvârșit o tentativă la infracțiunea de omor, fapta dedusă judecății nu a implicat folosirea unei funcții sau profesii care să atragă interzicerea ocupării acesteia în contextul dispozițiilor art. 71 C. pen.

Pe de altă parte, inculpatul fiind condamnat pentru o tentativă la infracțiunea de omor și fiindu-i reținute în favoare circumstanțe judiciare atenuante, efectele acestora, se regăseau în prevederile art. 76 alin.(2) C. pen. și nu în dispozițiile art. 76 alin.(1) lit. b) C. proc. pen., așa cum greșit au reținut instanțele.

Sub aceste aspecte hotărârile sunt nelegale și fiind examinate din oficiu, conform art. 3859 alin.(3) C. proc. pen., se va proceda la casare în baza art. 3859 alin.(1) pct. 14 C. proc. pen., prin admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

În rest criticile formulate de inculpat sunt nefondate.

Este evident în raport de materialului probator administrat că, lovind victima cu un cuțit în zona abdominală, inculpatul i-a produs acesteia leziuni grave care i-au pus în primejdie viața și chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului letal, l-a acceptat, ceea ce în drept caracterizează o intenție indirectă de omor și în final, tentativa la infracțiunea de omor pentru care corect a fost condamnat.

Atât actul de sesizare a instanței cât și prin hotărârile atacate, pe baza materialului probator administrat, s-a reținut corect că între părți nu a existat anterior lovirii părții vătămate cu cuțitul, un conflict în cadrul căruia partea vătămată să agresioneze pe inculpat.

Chiar dacă între părți a existat o altercație verbală, așa cum susține inculpatul, aceasta nu întrunește condițiile atacului direct, material, imediat și injust pentru reținerea legitimei apărări și nici nu poate constitui în sensul legii, o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acționat inculpatul pentru a-i fi reținute în favoare dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Cât privește pedeapsa aplicată, aceasta respectă cerințele art. 72 și 52 C. pen. și în condițiile art. 76 alin.(2) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate de 2 ani închisoare se situează în imediata apropiere a limitei legale, care în speță este de un an și 8 luni.

În aceste condiții nu se mai poate vorbi de o eficiență sporită a circumstanțelor atenuante și nici despre alte motive care să justifice o nouă coborâre a pedepsei până la limita maximă admisă de lege.

Drept urmare, pentru totalitatea considerentelor prezentate, criticile formulate de inculpat sunt nefondate și recursul inculpatului va fi admis, numai în limita motivelor examinate din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.C.T. împotriva deciziei penale nr. 175 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 2432 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Hunedoara cu privire la conținutul pedepsei accesorii și la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Înlătură din conținutul pedepsei accesorii dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen., precum și dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.