Preventive detention for aggravated murder and robbery upheld; appeals dismissed as unfounded
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeals of the two defendants as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to maintain the pre-trial detention (preventive arrest) of the accused, who were previously sentenced to 30 and 25 years in prison for aggravated murder, robbery, and destruction. The legal dispute centered on the continued validity of the preventive detention measure imposed under Article 148(f) of the Code of Criminal Procedure, with the defendants challenging its necessity without specifying grounds for cassation. The court determined that the detention remained lawful and justified because the statutory conditions were cumulatively met: the charges carried penalties exceeding four years of imprisonment, and the defendants presented a concrete danger to public order and safety due to their status as recidivists and the gravity of their criminal conduct, rendering no alternative preventive measure sufficient to mitigate the risk.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b C. proc. pen, art. 143 C. proc. pen, art. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 189 C. proc. pen; Preventive detention for aggravated murder and robbery upheld; appeals dismissed as unfounded: Inculpații S.K. și B.Ș. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă la 14 august 2004, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. și menținută pe parcursul procesului penal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 3/ IA din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul penal nr. 781/111/2005, s-a dispus, în temeiul art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților S.K. și B.Ș.
S-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Curtea a considerat că în cauză sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen.
Curtea a considerat că sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților fiind mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestor persoane acuzate de comiterea unor infracțiuni grave prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care a fost concepută activitatea infracțională, împrejurările comiterii faptelor și conduita procesuală a inculpaților.
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.K. și B.Ș., fără a arăta motivele de casare și lăsând soluția la aprecierea instanței.
Examinând recursul potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Încheierea prin care instanța de apel a menținut măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Inculpații S.K. și B.Ș. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, măsură dispusă la 14 august 2004, în temeiul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. și menținută pe parcursul procesului penal.
Prin sentința penală nr. 273 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bihor, inculpații au fost condamnați, la pedepse rezultante de 30 ani, respectiv 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie și distrugere.
Menținerea măsurii arestării preventive este justificată și în prezent prin constanta temeiurilor care au stat la baza luării măsurii și care impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Punerea acestora în libertate nu este întemeiată și oportună dat fiind pericolul concret pe care persoana inculpaților îl prezintă pentru societate, opinia publică simțindu-se în nesiguranță în atare împrejurare, nicio altă măsură preventivă neputând suplini această stare.
Inculpații sunt recidiviști, S.K. având în antecedența sa penală săvârșirea unei alte infracțiuni de omor pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și din executarea căreia a fost liberat condiționat la 20 august 2003.
De instituția liberării condiționate a beneficiat și inculpatul B.Ș., la 24 septembrie 2003, fiind liberat din executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare.
Constatând că în cauză sunt întrunite cerințele legale pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile acestora, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.K. și B.Ș. împotriva încheierii nr. 3/IA/2008 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 781/111/P/2005.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 160 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2008.