Judicial abuse of office complaint rejected due to lawful exercise of judicial discretion in acquittal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal’s judgment that rejected the complainant’s challenge to the prosecutor’s decision to open no criminal investigation, and ordered the appellant to pay 100 RON in judicial fees. The case concerned a complaint against a trial judge for abuse of office and favoring a criminal defendant, based on the appellant’s allegation that the judge had knowingly acquitted a co-defendant of insult in a prior case. The court held that the lower instance correctly determined the prosecutor’s decision was legal and well-founded because the judge’s acquittal was based on the evaluation of evidence and judicial conviction, had been upheld on appeal by the competent tribunal, and did not constitute the elements of abuse of office; the appeal failed because it did not demonstrate illegality or unreasonableness. The decisive legal basis included Article 228 in relation to Article 10(lit. a) of the Code of Criminal Procedure (facts do not exist), Articles 246 and 264 of the Penal Code (abuse of office and favoring a criminal), and Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure (dismissal of unfounded appeals).
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 205 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 10 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Judicial abuse of office complaint rejected due to lawful exercise of judicial discretion in acquittal: The case concerned a complaint against a trial judge for abuse of office and favoring a criminal defendant, based on the appellant’s allegation that the judge had knowingly acquitted a co-defendant of insult in a prior case. The court held that the lower instance correctly determined the prosecutor’s decision was legal and well-founded because the judge’s acquittal was based on the evaluation of evidence and judicial conviction, had been upheld on appeal by the competent tribunal, and did not constitute the elements of abuse of office; the appeal failed because it did not demonstrate illegality or unreasonableness. The decisive legal basis included Article 228 in relation to Article 10(lit. a) of the Code of Criminal Procedure (facts do not exist), Articles 246 and 264 of the Penal Code (abuse of office and favoring a criminal), and Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure (dismissal of unfounded appeals).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției adoptată de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 244/P/2006, la 22 ianuarie 2007.
Petenta a fost obligată să plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19 martie 2007, petenta C.M. a formulat, în termenul legal, în temeiul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 244/P/2006 din 22 ianuarie 2007 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și nr. 149/II/2/2007 din 23 februarie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin plângerea adresată instanței petenta a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător M.M. de la Judecătoria Arad împotriva căreia s-a plâns pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului prevăzută de art. 246 și 264 C. pen.
A susținut că magistratul judecător M.M. a săvârșit cele două infracțiuni, cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 5825/2004 al Judecătoriei Arad când prin sentința penală nr. 2233 din 12 mai 2004 cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu favorizându-l pe inculpatul N.Ș., pe care l-a achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului precum și probele administrate la fond, a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Astfel, procurorul a reținut că magistratul judecător a dispus achitarea inculpatului N.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de insultă deoarece declarația în care a afirmat că partea vătămată (petenta C.M.) ar suferi cu nervii nu a fost făcută în public și nu a avut scopul de a insulta, ci a constituit un mijloc prin care a încercat să explice multitudinea proceselor penale și civile intentate împotriva sa. Hotărârea a fost recurată de către C.M., iar Tribunalul Arad, secția penală, prin decizia penală nr. 71/ R din 7 februarie 2005 a respins recursul.
Așa fiind, Curtea a motivat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru motivul că faptele nu există [(art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.)] este corectă atâta timp cât magistratul judecător a pronunțat hotărârea pe baza probelor administrate și a propriei convingeri, hotărâre care a fost menținută în calea de atac exercitată de petentă.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care nu și-a motivat recursul. Înalta Curte, la cererea petentei a amânat cauza pentru ca aceasta să fie asistată de apărător ales.
Apărătorul ales a criticat sentința ca nelegală și netemeinică și a cerut casarea ei, desființarea rezoluțiilor și trimiterea la procuror în vederea începerii urmăririi penale deoarece s-a făcut confuzie între infracțiunea de calomnie și cea de insultă.
Înalta Curte, examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală.
Soluționând cauza în care petenta era parte, magistratul judecător a pronunțat o hotărâre pe baza probelor și a propriei convingeri.
Hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac iar în speță petenta nemulțumită pentru că partea potrivnică a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a atacat cu recurs sentința pronunțată. Așa cum a reținut procurorul și instanța, recursul a fost respins, Tribunalul Arad constatând că sentința nr. 2233/2004 a Judecătoriei Arad este legală și temeinică.
Așa fiind, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat recursul formulat de petentă și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.