Stamp duty annulment upheld on eviction claim recharacterized as revendication; appeal unfounded, costs awarded

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta F.C. Constanța a chemat în judecată pe pârâta C.C. Constanța solicitând să se dispună evacuarea acesteia din imobilul proprietatea reclamantei, C.B.

Prin încheierea de la 2 mai 2006, instanța a calificat cererea de chemare în judecată a reclamantei ca fiind o acțiune reală, întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. și i s-a pus în vedere să timbreze corespunzător.

Tribunalul Constanța a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantă, pronunțând sentința nr. 7539 din 14 noiembrie 2006.

Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a timbrat cererea de chemare în judecată cu 5855,42 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, deși i s-a acordat termen în acest sens, astfel că au fost aplicate prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Reclamanta a declarat apel împotriva instanței de fond, susținând că a înaintat cerere de evacuare, pe care a timbrat-o cu 11,10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 timbru judiciar.

În mod greșit în rezoluția de înregistrare a cererii de chemare în judecată s-a menționat că acțiunea se va timbra la valoare și nu în temeiul art. 3 lit. b) din Legea nr. 146/1997.

Prin decizia nr. 47 din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că deși obiectul cererii de chemare în judecată este evacuare, din considerentele exprimate în motivarea acțiunii ca și din scopul urmărit rezultă că acțiunea este o acțiune reală, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., care se timbrează la valoarea imobilului conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, și prima instanță a dispus corect anularea acțiunii ca netimbrată.

Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 47 din 22 februarie 2007, a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța a încălcat grav art. 3 C. civ., potrivit căruia judecătorul nu are voie să refuze să judece o cerere clară, aceea de evacuare, s-a stabilit taxa judiciară de timbru de 58554,200 lei și timbru judiciar de 5,00 lei, deși legea prevede pentru evacuare 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a investit instanța cu o cerere care, față de motivele expuse este o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 480 C. civ.

Ca atare, tribunalul a stabilit corect taxa judiciară de timbru, la valoarea imobilului, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Instanța a calificat cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în revendicare, fără a fi încălcat art. 3 C. civ.

Criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta F.C. Constanța împotriva deciziei nr. 47 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.