Commercial appeal annulled for lack of judicial stamping: precedence of fee prepayment over substantive defenses and postponement requests

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 septembrie 2005 reclamanta SC L.O. SRL București cheamă în judecată pe pârâta SC M. SRL Dobrești solicitând instanței să dispună rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005 pentru neplata prețului, obligarea pârâtei la plata unei penalități zilnice stabilită contractual de 15 euro, calculată de la momentul scadenței plății, 2 februarie 2005 și până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 970 din 16 martie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge excepția inadmisibilității și excepția prematurității invocate de pârâtă, admite în parte acțiunea reclamantei, dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată, cu 1.508,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare întrucât pârâta nu și-a executat obligația contractuală de plată a prețului, iar reclamanta a notificat-o în acest sens, precum și că în cauză nu se poate aplica dispoziția contractuală ce se referă la daunele interese moratorii, întrucât, solicitându-se rezoluțiunea contractului, partea putea solicita cel mult daune interese compensatorii ca urmare a desființării acestuia din culpa pârâtei, daune ce ar reprezenta prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, dar că în cauză aceasta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de către pârâtă.

Prin decizia comercială nr. 458 din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond, reținând că, deși a fost citată cu mențiunea expresă de a achita o taxă de timbru de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, apelanta nu s-a conformat dispoziției legale privind timbrarea cererii formulate.

Împotriva deciziei menționate pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și rejudecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său recurenta pârâtă arată că, întrucât instanța de apel nu a dat curs cererii sale de amânare depusă în scris, anterior primului termen, pentru lipsă de apărare, i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, instanța în mod greșit nediscutând menționata cerere sub motiv că aspectul netimbrării apelului are prioritate, încălcând astfel și dispozițiile art. 17 C. proc. civ. și, cu încălcarea și a principiului contradictorialității primind numai concluziile reclamantei intimate.

Mai arată recurenta că, alegând sediul procedural la sediul apărătorului care era internat în spital la momentul citării, nu a intrat în posesia citației care avea mențiunea timbrajului, cu atât mai mult cu cât la adresa indicată în citație cabinetul avocatei încetase să funcționeze din luna mai 2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că în declarația de apel înregistrată la 8 mai 2006 pârâta a menționat sediul ales în vederea îndeplinirii actelor de procedură la cabinet individual de avocat E.B. din București, sector 5, adresă a cărei modificare s-a comunicat instanței de apel abia la 20 septembrie 2001, după emiterea citației în posesia căreia, de altfel, pârâta apelantă se afla înainte de această dată, așa cum rezultă din cererea de amânare, depusă la dosar , din care reiese cunoașterea de către pârâta apelantă, recurenta de față, a termenului de judecată din 21 septembrie 2006.

Or prin citația în care se indica drept termen de judecată data de 21 septembrie 2006 era menționată expres și obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, obligație pe care apelanta nu a înțeles să o îndeplinească. De altfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin (1) din O.G. nr. 32/1995 taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar se achită anticipat sub sancțiunea anulării cererii, conform art. 20 alin (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin (2) din O.G. nr. 32/1995, obligație, de asemenea, neexecutată de pârâtă.

Astfel fiind, în mod întemeiat instanța de apel a anulat apelul pârâtei ca netimbrat.

Pârâta recurentă își întemeiază recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., criticând instanța de apel pentru nelegala sa citare pentru termenul din 21 septembrie 2006, pentru neexaminarea cererii sale de amânare depusă la dosar și, ca urmare, pentru nerespectarea dreptului său la apărare.

Criticile nu sunt întemeiate și urmează a fi respinse.

Așa cum rezultă din actele dosarului citarea s-a făcut la 6 iunie 2006, la sediul indicat în declarația de apel, noua adresă fiind comunicată abia la 20 septembrie 2006, deci ulterior emiterii citației, iar recurenta pârâtă cunoștea la data de 20 septembrie 2007 termenul din 21 septembrie 2006, cum rezultă din cererea de amânare depusă la dosar, astfel că avea posibilitatea îndeplinirii obligației legale de timbrare a apelului.

În mod corect instanța de apel a dat prioritate aspectului timbrării, întrucât dacă cererea adresată instanței nu este timbrată, aceasta urmează a fi anulată conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. 32/1995, astfel că orice altă cerere în cauză, inclusiv cererea de amânare pentru lipsa de apărare, nu mai poate fi primită și, în consecință, nici examinată de către instanță, nepunându-se, în această ipoteză, problema nerespectării dreptului la apărare.

Față de cele de mai sus, recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M. SRL Furești - Dobrești, jud. Argeș împotriva deciziei nr. 458 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.