Neighboring rights remuneration dispute: appeal allowed and judgment quashed and remanded due to procedural error

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 31 iulie 2006, reclamantul C.R.A.D.A.I.C. București cheamă în judecată pe pârâta SC S.T. SRL Ciocănești solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la achitarea sumei reprezentând remunerația artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu în perioada 1 ianuarie 2003 – 1 noiembrie 2003 și 1 iulie 2004 – 30 aprilie 2005, obligarea pârâtei la achitarea sumei reprezentând penalități legale de întârziere la plată a obligațiilor ce se vor stabili în urma efectuării expertizei contabile, precum și să dispună publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 1790 din 19 septembrie 2006, Tribunalul Călărași constată natura comercială a litigiului, admite excepția necompetenței materiale a tribunalului de a soluționa în primă instanță prezenta cauză și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, reținând că litigiul nu are ca obiect dreptul de autor asupra operei, ci dreptul derivând din difuzarea acesteia, precum și că una dintre părți are calitatea de comerciant fiind incidente în cauză dispozițiile art. 56 C. com. și cele ale art. 1 pct. 1 și ale art. 2 pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3350 din 24 noiembrie 2006, Judecătoria Călărași admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași invocată de reclamantă, declină competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Călărași și, constatând intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Călărași și Tribunalul Călărași, suspendă soluționarea cauzei și dispune înaintarea dosarului Curții de Apel București, reținând că din economia Legii nr. 8/1996 (art. 7, 13, 92 alin. (1), art. 121, art. 131 și art. 1311, art. 1231 și art. 124 – art. 135) reiese că obiectul prezentei cauze îl constituie un drept conex dreptului de autor, respectiv drepturile patrimoniale aferente dreptului de autor, astfel că, fiind vorba de „procesele și cererile în materie de creație intelectuală”, conform dispozițiilor art. 2 lit. e) C. proc. civ., competența de soluționare revine în primă instanță tribunalului.

Prin sentința comercială nr. 10 din 16 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția civilă, reținând că pretențiile reclamantului se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 modificată și completată prin Legea nr. 285/2004 privind drepturile de autor și drepturile conexe, astfel că litigiul dedus judecății are caracter civil și nu comercial, reclamantul urmărind valorificarea drepturilor conexe dreptului de autor, în cauză fiind deci incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.

Împotriva sentinței de mai sus pârâta declară recurs solicitând instanței, în principal, să constate nulitatea hotărârii având în vedere că a fost pronunțată în ședință publică pe data de 16 ianuarie 2007, iar judecata cauzei a avut loc în ședința de la 16 februarie 2007 cum rezultă din practicaua hotărârii. Cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită, în subsidiar, admiterea recursului, constatarea caracterului comercial al litigiului și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii recurate în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași, față de cuantumul pretențiilor, ca instanță comercială.

În motivarea recursului său recurenta critică instanța pentru greșita aplicare a legii, aceasta ignorând că remunerațiile pe care reclamantul intimat le pretinde sunt solicitate în baza H.G. nr. 143/2003 și că acestea reprezintă drepturi derivând din difuzarea operei prin retransmisie prin cablu, solicitate de la un comerciant, pentru care plata oricărei sume de bani, indiferent cu ce titlu, către un terț, reprezintă un fapt de comerț.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamantul intimat invocă excepția necompetenței funcționale a Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa cauza ce are ca obiect drepturi de proprietate intelectuală, iar pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat, litigiul având caracter civil întrucât privește drepturi conexe drepturilor de autor reglementate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, așa cum sunt acestea definite în art. 152 din menționata lege, situație față de care competența de soluționare a fost corect stabilită de instanță ca revenind Tribunalului Călărași, secția civilă.

Cât privește excepția nulității hotărârii atacate, ridicată de recurentă, intimatul consideră că aceasta trebuie respinsă, fiind în cauză doar o eroare materială evidentă.

Recursul este fondat.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva excepției invocate de recurentă, se constată că ședința Camerei de Consiliu a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a avut loc la data de 16 februarie 2007, dosarul Curții de Apel București, iar pronunțarea s-a făcut la 16 ianuarie 2007, așa cum se menționează pe pagina 3 a sentinței și în minuta consemnată pe verso a aceluiași dosar, la dosarul cauzei neexistând o încheiere de îndreptare din oficiu a erorii materiale potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, neputându-se stabili cu precizie când a fost judecată cauza și când a fost pronunțată sentința, Curtea urmează a accepta excepția invocată de recurentă și dând eficiență și dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, sentința recurată urmează a fi casată iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC S.T. SRL com. Ciocănești, jud. Călărași împotriva sentinței civile nr. 10 din 16 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.