Qualification as ethnic refugee for statutory benefits when born after parental displacement due to lack of stable domicile.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the County Pensions House, upholding the lower court’s order to annul the pension authority’s refusal and recognize the claimant as a beneficiary of Law no. 189/2000. The dispute centered on whether the claimant, born on November 2, 1942, qualified as an ethnic refugee despite being born after his parents were forcibly relocated from their home municipality to another within the same county in 1942. The court rejected the appellant’s arguments that the claimant lacked a domicile to be displaced from and that legal capacity must be anticipated only for inheritance purposes, ruling instead that the ethnic displacement deprived the family of a stable domicile and that the claimant acquired the refugee status and associated benefits by birth under Article 1, point c) of Law no. 189/2000.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3041 C. proc. civ; Qualification as ethnic refugee for statutory benefits when born after parental displacement due to lack of stable domicile: Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2003, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 125 din 11 februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 168/CA/21 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4125 din 11 februarie 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 2 noiembrie 1942, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliu într-o localitate de unde să fi fost strămutat.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunoscută minorului de la data concepției, numai în materia dreptului la moștenire și deci intimatul, care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinții la care locuiește statornic.
Fiind născut după data la care părinții săi s-au refugiat din motive etnice, din localitatea Apateu, județul Bihor, unde își aveau domiciliul, în localitatea Sititelec, din același județ, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 2 noiembrie 1942, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.
Cel de-al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și drepturile de beneficiar al Legii nr. 189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatului.
În consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.