Post-clearance customs reclassification of infusion solutions quashed and remanded after lower court failed to clarify tax liabilities.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1476 din 30 mai 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de SC E.H. SA în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 emisă de A.N.A.F., anularea în totalitate a procesului - verbal din 20 ianuarie 2006 încheiat de D.R.V. Brașov, cât și a Deciziei D.R.V. Brașov nr. 2204 din 21 februarie 2006 de îndreptare a erorii materiale cuprinse în procesul - verbal de control din 19 ianuarie 2006, iar totodată să se constate că societatea nu datorează suma de 2.967.228 lei din care 1.313.948 lei reprezintă drepturi vamale, iar 1.653.280 lei majorări de întârziere și dobânzi aferente sumei menționate, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei contestate, de 2.967.228 lei, reținută de pârâta A.N.V. fără temei legal.

Instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a stabilit următoarele:

Prin procesul-verbal din 20 ianuarie 2006 încheiat de organele vamale în cadrul controlului vamal ulterior, s-a constatat că reclamanta, în perioada 2001 - 2003 a efectuat un număr de 244 operațiuni de import de produse farmaceutice reprezentând doze glucoză 5% și 10% 500 ml, doze R. 500 ml, doze M. 500 ml, doze R., doze NaCl 0,9% 500 ml, doze H. 500 ml, care au fost declarate în vamă ca fiind medicamente prezentate sub formă de doze și încadrate la poziția tarifară 3004.90.99. În conformitate cu Notele explicative de la secțiunea a VI-a, subcapitolul 3004, paragraf b, organele vamale au reținut însă că produsele importate sunt medicamente sub formă de soluții perfuzabile ambalate în flacoane de 500 ml, condiționate pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât chiar dacă sunt distribuite en-gros către unități spitalicești și farmacii, până în momentul utilizării efective nu mai suferă nici o modificare, astfel că ele se încadrează corect la codul tarifar 3004 septembrie 19, conform prevederilor Legii nr. 98/1996, prin aplicarea Regulii generale de interpretare nr. 1 și Regulii generale de interpretare nr. 6.

Instanța de fond a considerat corectă încadrarea tarifară făcută de organele vamale și a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu motivarea că deși sunt prezentate sub formă de doze, aceste medicamente sunt condiționate pentru vânzarea cu amânuntul, fiind prezentate în cutii care conțin câte 10 flacoane de câte 250 sau 500 ml, însoțite de prospecte privind compoziția, indicațiile terapeutice și modul de utilizare.

Totodată, instanța de fond a menținut ca legală Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 prin care organele vamale au dispus rectificarea procesului - verbal de control din 19 ianuarie 2006 încheiat de D.R.V. Brașov, întrucât au fost respectate prevederile art. 47 C. proc. fisc. și pct. 47 din Normele aprobate prin H.G. nr. 1050/2004, fiind înlocuită încadrarea tarifară greșită, respectiv 3004.90.16 (care nu este prevăzută de tariful vamal) cu încadrarea tarifară corectă, respectiv 3004.90.91, fiind vorba de o greșeală de dactilografiere evidentă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC E.H. SA, susținând că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia și, totodată, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii – motive de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de recurs se arată că din conținutul declarațiilor vamale de import rezultă în mod clar și precis că produsele importate erau doze, astfel că instanța de fond nu putea da o altă calificare acestor produse.

Pornind de la această premisă, susține recurenta, instanța de fond trebuia să facă o corectă aplicare a Regulilor de încadrare tarifară prezentate în Notele explicative la sistemul armonizat, în sensul că prezentarea produselor sub formă de doze prevalează condiționării pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât în textul legal se stabilește că încadrarea tarifară la rubrica doze nu este influențată în nici un fel de modul de prezentare al produselor doze, respectiv vrac sau ambalaj pentru vânzarea cu amânuntul. Astfel, potrivit actului normativ citat „Poziția […] cuprinde medicamentele, constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu condiția ca ele să fie prezentate:

(a) Fie sub formă de doze, adică repartizate în cantitățile în care trebuie să fie utilizate în scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole […], cașete, pastile sau tablete, medicamente sub formă de doze destinate a fi utilizate pe cale cutanată, sau sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculețe.

(b) Fie condiționate pentru vânzarea cu amânuntul în scopuri terapeutice sau profilactice. Sunt considerate ca atare acele produse care (…) sunt identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori fără reambalare în scopurile indicate mai sus”.

Recurenta precizează că potrivit textului citat numai pentru produsele care nu se prezintă sub formă de doze încadrarea tarifară se face în funcție de modul de condiționare, respectiv condiționarea pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât numai în această interpretare textul legal produce efecte juridice.

De asemenea, se invocă prevederile Tarifului Vamal de Import, poziția tarifară 3004.90.99, care cuprinde alte produse decât cele condiționate pentru vânzarea cu amânuntul, respectiv doze, altele decât cele care conțin iod sau compuși ai iodului.

În opinia recurentei încadrarea produselor sub formă de doze exclude încadrarea produselor în funcție de condiționarea pentru vânzarea cu amânuntul dar, în cazul înlăturării acestei apărări, se solicită a se constata că Notele explicative în vigoare menționează expres că la poziția tarifară 3004.90.91 se încadrează dozele necondiționate pentru vânzarea cu amânuntul, rezultând că problema acestei încadrări tarifare a fost una neclară până la data emiterii Ordinului nr. 8065/2006, iar autoritatea vamală acceptase ca fiind corectă încadrarea tarifară pentru același fel de produse în perioada 2001 - 2003.

Recurenta critică hotărârea atacată și sub aspectul greșitei soluționări a capătului de cerere privind Decizia de rectificare nr. 2204 din 21 februarie 2006, susținând că autoritatea vamală a procedat la schimbarea încadrării tarifare, iar nu la o simplă rectificare a unei greșeli materiale.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În baza Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F., D.R.V. Brașov a refăcut procesul-verbal de control din 19 ianuarie 2006, contestația împotriva procesului-verbal refăcut fiind admisă în parte de A.N.A.F. prin Decizia nr. 13 din 23 ianuarie 2007, iar noua creanță rezultată a fost compensată prin decizia nr. 4566 din 16 martie 2007.

În speță, instanța de fond a menținut în totalitate Decizia nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F., fără a lua în considerare actele administrativ - fiscale ulterioare și fără a stabili, în final, care sunt obligațiile fiscale ce pot constitui obiectul acțiunii reclamantei, față de împrejurarea refacerii unor acte contestate și a emiterii unei decizii de compensare, necontestată în cadrul căilor legale de atac. În acest sens, deși în notele scrise ale părților se face vorbire despre refacerea procesului - verbal atacat și compensarea unor datorii, la dosarul de fond nu au fost depuse în totalitate actele invocate, iar instanța nu a determinat întinderea obligațiilor fiscale modificate ale societății, pentru a se pronunța asupra fiecărui capăt de cerere din acțiunea introductivă.

Totodată, cu privire la problema temeiniciei încadrării tarifare a produselor importate, prin actele administrativ - fiscale deduse judecății, instanța de fond nu a dispus administrarea unei expertize tehnice lămuritoare în sensul că nu a dat dovadă de rol activ conform art. 129 alin. (4) și alin. (5), admițând ca atare obiectivele propuse de reclamantă și care vizau exclusiv încadrarea în poziția tarifară propusă de aceasta, fără a se verifica și susținerile pârâților, respectiv caracteristicile produselor în raport cu încadrarea tarifară susținută de aceștia.

Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, dispunând casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru stabilirea obiectului acțiunii și pentru completarea probei cu expertiză tehnică în sensul arătat mai sus. Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și celelalte apărări formulate de recurenta - reclamantă în cadrul motivelor de recurs, referitoare la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC E.H. SA împotriva sentinței civile nr. 1476 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.