Refugee-status recognition upheld; defendant's appeal dismissed as unfounded.
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment, which had annulled the defendant’s decision refusing the claimant refugee status and ordered the defendant to recognize that status for the period 15 November 1940 – 6 March 1945 and to pay the monetary benefits under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, from 1 February 2007. The underlying dispute concerned an administrative challenge by a Romanian citizen to the defendant’s rejection of her claim for benefits as a person persecuted on ethnic grounds, based on her having taken refuge from her home village to another locality during the wartime regime. The court reasoned that the claimant had sufficiently proved, through witness testimony, that her family’s displacement resulted from ethnic persecution, and that under Article 1 of the ordinance, as interpreted with the implementing rules, persons displaced to another locality on ethnic grounds qualify for the benefits, so the contested administrative decision was unlawful.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Refugee-status recognition upheld; defendant's appeal dismissed as unfounded: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 11 octombrie 2007, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 21501 din 27 iunie 2007 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a refuzat să constate calitatea sa de refugiat, potrivit actelor normative menționate, sub motivația că datele prezentate sunt contradictorii, tară a preciza în ce constau aceste contradicții.
Prin sentința civilă nr. 696 din 29 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.M., a anulat Hotărârea nr. 21501 din 27 iunie 2007 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că, în perioada octombrie 1940 - mai 1945, s-a refugiat împreună cu familia sa din satul Mahal în localitatea Geaca, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra lor după aplicarea Dictatului de la Viena.
Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că declarațiile de martor pe care se fundamentează aceasta sunt contradictorii și insuficiente.
Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au tăcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, declarațiile celor doi martori – F.I. și A.A., care au fost audiați și în fața instanței de fond, confirmă faptul că, datorită persecuțiilor de natură etnică la care a fost supusă, familia reclamantei s-a refugiat din satul Mahal în localitatea Geaca.
Având în vedere că ambii martori au vârste de peste 80 de ani, iar evenimentele la care aceștia fac referire s-au petrecut cu aproximativ 67 de ani în urmă, instanța consideră îndestulătoare elementele cuprinse în declarații, care evidențiază că refugierea reclamantei împreună cu familia acesteia din localitatea de domiciliu a avut loc ca urmare a persecuțiilor de natură etnică exercitate.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 969/2007 din 29 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.