Public servants' vacation bonuses for 2001–2006 reinstated with inflation; appeal quashed as unfounded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 12 septembrie 2007, reclamanții B.C.S., S.F.I., S.G., C.D., S.V. și C.H. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.V., obligarea pârâtei plata sumelor, reprezentând prima de concediu pe anii 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, au calitatea de funcționar public și că, potrivit Legii nr. 188/1999 art. 33 alin. (2) devenit art. 34 după republicarea legii au dreptul ca, pe lângă îndemnizația de concediu să primească o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Au mai arătat reclamanții că, suspendările succesive ale acordării acestui drept, prevăzute prin acte normative și-au încetat aplicabilitatea, că aceste suspendări sunt neconstituționale și nelegale și că nu se poate susține prescrierea dreptului la acțiune, întrucât plata acestui drept a fost suspendată, fiind suspendat și curgerea termenului de prescripție, fiind invocate prevederile art. 283 alin. (1) lit. c), art. 38 și 295 alin. (2) C. muncii, art. 93 din Legea nr. 188/1999 republicată, coroborate cu prevederile art. 53 alin. (1) și alin. (2) din Constituția României, dreptul câștigat dintr-un raport juridic de muncă, neputând fi anulat.

Pârâta prin întâmpinare a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2657 din 30 octombrie 2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune. A admis acțiunea formulată de reclamanții B.C.S., S.F.I., S.G., C.D., S.V. și C.H. în contradictoriu cu pârâta A.N.V. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumelor reprezentând contravaloarea primei de vacanță, pentru perioada 2001 - 2006 actualizată cu indicele de inflație la data plății.

În motivarea soluției, s-a reținut că, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu, dispusă prin acte normative succesive în perioada 2001 - 2006, nu echivalează cu stingerea dreptului, că dreptul nu este prescris întrucât cursul prescripției s-a suspendat cât timp cel împotriva căruia curge este împiedicat de un caz de forță majoră, legea fiind un caz de forță majoră, care i-a împiedicat pe reclamanți să formuleze acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. București, invocând prescripția dreptului pentru anii 2001 - 2003, iar pe fond, criticând soluția, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pe fond s-a susținut că, în mod greșit, instanța a obligat pârâta la plata primelor de concediu, din moment ce acordarea acestora a fost suspendată continuu pe perioada 2001 - 2006, suspendări obligatorii pentru funcționarii publici, deci și pentru reclamanți.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.

Reclamanții au calitatea de funcționar public, având raporturi de serviciu cu recurenta.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată prin actele normative precizate de recurentă, din anul 2001 până la data de 31 decembrie 2006. Normele de suspendare au contravenit însă dispozițiilor constituționale, deoarece dreptul de remunerare a muncii care aparține dreptului la muncă, drept fundamental prevăzut de art. 41 din Constituția României, nu poate fi restrâns discriminatoriu.

Conform art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns prin lege numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Totodată, Constituția menționează că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.

Or, în situația dedusă judecății, nu sunt întrunite condițiile constituționale precizate, astfel încât actele normative prin care a fost suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, acte care în prezent nu mai sunt în vigoare, au fost neconstituționale.

Decizia nr. 12 din 5 februarie 2007 a secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție reține în considerente că, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat, împotriva oricăror încălcări, manifestări de subiectivism, abuz sau arbitrariu, în conformitate cu dispozițiile art. 38 C. muncii.

O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, actualizarea acestora cu indicele de inflație, precum și obligația ordonatorilor principali de credite să asigure aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Față de cele mai sus reținute, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.V. prin D.R.A.O.V. București împotriva sentinței civile nr. 2657 din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.