Conviction revision quashed and remanded over prosecutor’s failure to probe exculpatory victim letter.

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 103 din 1 februarie 2008, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de B.M. prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 720 din 17 mai 2005 Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 3423 din 29 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care acesta a fost condamnat, la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Pentru a respinge cererea de revizuire s-au reținut, în esență, următoarele:

Revizuientul a invocat în susținerea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „declarații noi, respectiv a învinuitei G.I.D., ceea ce reprezintă un mijloc de probă și nu o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei așa cum prevede textul de lege sus-menționat, astfel că motivul invocat nu poate fi primit, nefiind admisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină „o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza”.

În subsidiar, s-a motivat că de altfel declarația „numitei G.I.D. a fost dată la 11 ianuarie 2008, după judecarea cauzei, neavând nici măcar valoarea unei probe extrajudiciare, fiind dată vădit pro causa”.

În al doilea rând instanța a motivat că nici pretinsa săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorul C.A. nu poate justifica revizuirea, raportat la exigențele textului art. 344 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât, pe de o parte privitor la această infracțiune nu s-a făcut dovada printr-o hotărâre judecătorească ori printr-o ordonanță a procurorului, iar pe de altă parte pentru că această susținere nu a făcut obiectul cercetării prealabile de către procuror.

Curtea de Apel București, prin decizia nr. 65/ A din 12 martie 2008 a secției a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului reluând în considerentele deciziei aceiași motivare.

Recursul declarat de revizuient este fondat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Prin fapte și împrejurări noi se înțeleg orice întâmplări, situații ori stări, care prin ele însele ori prin coroborarea cu alte probe sunt de natură să stabilească existența unei erori judiciare și să conducă la o altă soluție în cauză în sensul arătat în art. 39 alin. (2) C. proc. pen.

Descoperirea unor asemenea fapte și împrejurări are înțelesul de a se afla, de a se dezvălui, de a se da în vileag, de a scoate la lumină ceva ce rămăsese necunoscut instanței de judecată când a soluționat în fond cauza.

Noțiunea de descoperire la care se referă expres textul art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., trebuie întotdeauna raportată la obligațiile ce au revenit instanței care a judecat cauza în fond și la instanțele care au confirmat soluția, fiind lipsit de interes și irelevant dacă partea căreia îi profită descoperirea a cunoscut sau nu înainte de rămânerea definitivă a hotărârii, faptele sau împrejurările necunoscute instanței.

În cauză, condamnatul B.M., a invocat în cererea scrisă de revizuire adresată procurorului că a primit în penitenciar o scrisoare de la partea vătămată P.O.E. prin care i-a dezvăluit că nu este el autorul tentativei de omor .

Ori, asupra acestei dezvăluiri care potrivit art. 399 C. proc. pen., a făcut obiectul cercetării de către procuror nici instanța de fond și nici cea de apel nu s-a oprit și nu s-a referit, deși ea reprezenta, în realitate motivul ce l-a determinat pe condamnat să formuleze cererea de revizuire, așa cum a precizat acesta prin avocat atât la Tribunalul București cât și prin apelul declarat.

Dacă, instanța de fond și respectiv cea de apel ar fi supus cercetării judecății această dezvăluire conținută de scrisoarea anexată de condamnat aflată la dosar, ar fi trebuit să constate că cercetarea efectuată de procuror nu satisface cerințele prevăzute de art. 399 C. proc. pen. și respectiv nu servește rațiunii pentru care legiuitorul a prevăzut această procedură obligatorie.

Astfel, instanțele ar fi trebuit să constate că în realitate procurorul nu a efectuat o cercetare asupra conținutului celor dezvăluite prin scrisoare, ci a invocat că din plicul scrisorii și din conținutul acesteia nu rezultă date de identificare a expeditorului, că plicul nu poartă ștampila de expediere, nu există referiri la numele și adresa persoanei care a scris-o și că deci nu există „date de autenticitate a respectivului înscris”.

Constatând că prin invocarea unor asemenea motive, în realitate procurorul a abdicat de la obligațiile ce-i reveneau potrivit rațiunii textului art. 399 C. proc. pen., instanțele ar fi trebuit fie să solicite procurorului să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de textul de lege menționat, fie să verifice ea însăși motivul invocat în cerere în conformitate cu art. 403 alin. (1), teza a II-a C. proc. pen.

Neprocedând în acest mod, și omițând chiar să analizeze acest motiv invocat expres ca temei al cererii de revizuire, instanțele au pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru considerentele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul revizuient condamnat B.M. împotriva deciziei penale nr. 65/ A din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 103 din 1 februarie 2008 a Tribunalului București, secția I penală.

Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.