Military bribery for stolen medical residency exam questions: convictions upheld and prosecution perempted for document theft

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 112 din 17 noiembrie 2006, a Tribunalului Militar Teritorial București au fost condamnați inculpații plt. mj. (rez.) V.M. și cpt. rez. B.L.C., la câte 4 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere față de cei doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 8 ani, potrivit art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, condamnații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la data de 30 decembrie și 30 iunie a fiecărui an la S.P.V.I.S.I. de la Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea la S.P.V.R.S.I. de la Tribunalul București;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă la S.P.V.R.S.I. - Tribunalul București.

S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul V.M. a sumei de 2000 dolari sau echivalentul în lei și suma de 200 lei, iar de la inculpatul B.C. suma de 100 lei.

S-a constat că inculpatul V.M. a fost arestat în perioada 6 noiembrie 1997 - 17 decembrie 1997 inclusiv, iar inculpatul B.C. de la 17 noiembrie 1997 – 17 decembrie 1997 inclusiv.

În temeiul art. 11 alin. (1) pct. b) cu referire la art. 10 lit. g) C. proc. pen., și art. 122 lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul V.M. și pentru complicitate la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 242 alin. (3) C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul B.C.

Prin aceeași sentință au fost condamnați inculpații V.I.G., C.D.F. și A.G., la câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (pentru inculpatul V.I.G.), respectiv complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. și la art. 254 alin. (1) C. pen., (pentru inculpații C.D.F. și A.G.) și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate celor trei inculpați pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat conform art. 82 C. pen.

S-au pus în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul V.I.G. suma de 400 lei.

S-a constat că inculpații au fost arestați preventiv astfel:

- V.I.G. de la 10 noiembrie 1997 la 12 decembrie 1998 inclusiv;

- C.D.F. de la 04 noiembrie 1997 la 06 noiembrie 1997 inclusiv și de la 19 decembrie 1997 la 8 martie 1998 inclusiv;

- A.G. de la 09 noiembrie 1997 la 12 martie 1998 inclusiv.

În baza dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 lit. d) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru complicitate la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 242 alin. (3) C. pen., reținută în sarcina inculpaților V.I.G., C.D.F. și A.G.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În conformitate cu Ordinul nr. 1214/1993 al ministrului sănătății s-a înființat „rezidențiatul” ca formă de pregătire în specialitatea medicilor și farmaciștilor, instituție care a înlocuit „secundariatul”.

În același ordin se prevede că intrarea în rezidențiat și ocuparea locurilor de medici și farmaciști rezidenți se face prin concurs organizat de Ministerul Sănătății, prin „Institutul de pregătire postuniversitară și educație continuă a medicilor și farmaciștilor”, organism aflat în subordinea directă și nemijlocită a ministerului sus-menționat.

Desfășurarea concursului de rezidențiat potrivit metodologiei elaborate de „Institutul de pregătire postuniversitară și continuă a medicilor și farmaciștilor” (I.P.P.C.M.F.) și aprobate de Ministerul Sănătății, presupune, printre alte activități și pe cea privind elaborarea și tipărirea caietelor cu întrebări (200) și a grilelor de răspuns.

Această activitate trebuia efectuată conform instrucțiunilor elaborate în vederea aplicării Ordinului nr. 1214/1993, a metodologiei emisă de Ministerul Sănătății și a unor măsuri concrete în care lucrau membrii colectivului de persoane desemnate să participe la elaborarea, tipărirea și distribuirea caietelor cu întrebări.

Pentru concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, au fost desemnate un număr de 18 persoane, pentru a face parte din acest colectiv, provenind de la Ministerul Sănătății (2), U.M.F. București (5), I.P.P.E.C.M.F. (11), printre aceștia din urmă aflându-se și inculpatul V.I.G. care urmau ca, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, să desfășoare activități specifice în incinta U.M. 02122 (Direcției Medicale M.A.P.N.).

Conform aprobării din 26 septembrie 1996 a Secretarului de Stat și șef al D.I.L.A., la dispoziția comisiei a fost pus un pavilion, situat la etajul 2 al clădirii, format din 4 încăperi (3 amenajate ca dormitoare și una ca sală de lucru), un hol și un grup sanitar, accesul în această incintă fiind limitat la o singură intrare (ușă), care urma să fie păzită de un planton, militar în termen.

Înainte de începerea activității, în camera de lucru au fost montate 3 calculatoare și 2 mașini de tipărit și multiplicat, fiind aduse și materialele necesare (hârtie, toner, capse, scotch, carioca, saci, etc.), toate încăperile fiind dotate cu cazarmamentul corespunzător (paturi, mese, cuiere, coșuri de gunoi, lenjerie de pat, pahare, scrumiere, etc.).

Inițial, paza comisiei și a documentelor cu care se lucra, trebuia să fie asigurată de militarii din garda comenduirii de garnizoană București, care îndepliniseră această misiune și în anii anteriori (1994 – 1995) când lucrările comisiei se desfășuraseră în aceeași incintă a U.M. 02122.

Respectându-se calendarul acțiunilor pentru concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, aprobat de minister, stabilirea și instruirea cadrelor care urmau să intre în tipografia instalată la et. 2 al U.M. 02122, aducerea aparatelor, materialelor și bibliografiei necesare în incinta respectivă s-au efectuat în perioada 1 - 18 octombrie 1996.

În baza aceluiași calendar, în dimineața zilei de 21 octombrie 1996, o parte din membrii comisiei, printre care și inculpatul V.I.G., s-a deplasat la sediul Ministerului Sănătății, unde s-a procedat la tragerea la sorți a mai multor plicuri (sigilate) conținând întrebări pentru concurs, propuse de U.M.F. din țară, dintre care, cadrele didactice din comisie trebuiau să aleagă cele 200, ce urmau a fi tipărite, multiplicate și distribuite concurenților în sălile de concurs, din dimineața zilei de 27 octombrie 1996.

După tragerea la sorți, membrii comisiei s-au deplasat la U.M. 02122, pentru a desigila plicurile și a-și începe activitatea.

Trebuie precizat faptul că, în jurul orei 13,00, înainte de a se pleca spre sediul U.M. 02122, conducerea institutului, cu acordul ministerului, a hotărât excluderea inculpatului V.I.G. din cadrul comisiei, deoarece se aflase că între acesta și unii angajați ai U.M. 02122 printre care și inculpatul plt. maj.(rez.) A.G., se creaseră relații mai apropiate, cu ocazia participării la lucrările din anii anteriori, ale aceleiași comisii, ceea ce a creat suspiciuni cu privire la corectitudinea sa în cadrul activităților ce trebuiau să le desfășoare.

În cadrul comisiei, inculpatul V.I.G., avea sarcina de a tipări și multiplica caietele cu întrebările, test de concurs, sarcini care prin înlăturarea sa din comisie, au fost preluate de dr. S.E.G.

Datorită sesizărilor primite de la Ministerul Sănătății, privitoare la o posibilă fraudare a concursului de rezidențiat, în sensul divulgării întrebărilor înainte de examen, pentru a se asigura o mai mare confidențialitate lucrărilor comisiei, s-a hotărât suplimentarea măsurilor de pază și securitate, prin personal din afara U.M. 02122.

La solicitarea ministrului sănătății, dr. D.B., adresată ministrului apărării naționale, prin ordinul (nota) telefonic nr. 402 din 21 octombrie 1996, Inspectorul șef al I.G.S.M.G., general de divizie B.R., a dispus ca o subunitate din cadrul U.M. 02180 (Poliția Militară) să execute paza obiectivului special de la etajul 2 al Direcției Medicale a M.A.P.N. și să asigure securitatea comisiei și a lucrărilor acesteia.

Conform ordinului primit, șeful statului major al U.M. 02180, lt. col. A.P., în ziua de 21 octombrie 1996, în jurul orei 17,00, s-a deplasat la U.M. 02122 pentru a prelua obiectivul și a organiza misiunea.

Având în vedere că paza exterioară a obiectivului (inclusiv accesul în clădirea Direcției Medicale a M.A.P.N.) era asigurată de către militarii gărzii Comenduirii de garnizoană București s-a stabilit de comun acord de către lt. col. A.P. și gen. bg. C.P. (comandantul U.M. 02122), ca militarii din Poliția Militară să execute misiunea încredințată în pavilionul destinat desfășurării activității comisiei de rezidențiat.

În acest scop s-a hotărât ca paza și securitatea incintei, a comisiei și a lucrărilor acesteia să fie asigurată zilnic de către un ofițer, șef de obiectiv, în intervalul 7,30 – 13,30, un sergent angajat, comandant al gărzii, timp de 24 ore și câte 3 militari pe schimburi de câte 6 ore, repartizați pe două posturi, unul la ușa de acces și al doilea pe holul incintei sus-menționate.

Totodată, s-a convenit și asupra consemnului particular al posturilor de pază de la etajul 2 al clădirii Direcției Medicale a M.A.P.N., care implica în principal interzicerea accesului oricărei alte persoane, în afara membrilor comisiei în incinta respectivă, supravegherea și însoțirea membrilor comisiei pe timpul deplasării în afara incintei (la masă, telefon), interzicerea transmisiei oricăror informații (scrise sau verbale) între membrii comisiei și alte persoane, interzicerea accesului militarilor din gardă în sala de lucru sau în dormitoare.

Tot de comun acord s-a hotărât ca paza obiectivului să fie preluată efectiv de către Poliția Militară, în dimineața zilei de 22 octombrie 1996, până atunci sarcinile convenite urmând a fi îndeplinite de sold. S.S. (militar la Comenduirea Garnizoanei București), care a fost instalat în postul de la intrarea în incinta de la etajul 2.

După îndeplinirea acestor activități, lt. col. A.P. a participat alături de conducerea U.M. 02122 și a comisiei de rezidențiat la desigilarea plicurilor cu întrebări, în jurul orelor 19,00 părăsind unitatea și reîntorcându-se la sediu pentru a organiza, împreună cu comandantul U.M. 02180, col. C.E., misiunea încredințată.

În dimineața zilei de 22 octombrie 1996, comandatul și șeful de stat major al U.M. 02180 împreună cu inculpatul cpt. B.L.C., sergent angajat C.R. și 6 militari în termen, s-au deplasat la U.M. 02122 pentru a instala obiectivul de pază și securitate.

Preluarea obiectului a fost făcută de inculpatul cpt. B.L.C., în prezența conducerii U.M. 02122, a U.M. 02180 și a comisiei (S.E., E.A.), ocazie cu care s-au subliniat obiectivele misiunii, inculpat cpt. B. primind ordin să întocmească dosarul cu documentele necesare executării acesteia.

Din ordinul col. C.E., S.E. și E.A. (responsabilii comisiei pentru rezidențial) au predat cele 2 chei de la sala de lucru șefului de obiectiv inculpat B.C., acesta având obligația să le țină în permanență asupra sa și să le închidă sala în timpul în care membrii comisiei erau la masă sau dormeau.

Cu ocazia instalării obiectului de pază și securitate de către Poliția Militară, la solicitarea membrilor comisiei pentru rezidențiat și la propunerea lt. col. C.P., locțiitor pentru logistică la Institutul Medico - Militar, gen. C.P. l-a desemnat pe inculpatul plt. maj. M.V. să se ocupe de aprovizionarea comisiei cu produse alimentare și ziare, când va fi solicitat în acest scop și pe angajata civilă A.M., ca să se ocupe de curățenia dormitoarelor comisiei.

Trebuie subliniat faptul că, odată cu aducerea la cunoștință a sarcinilor pe care urmează să le îndeplinească, gen. C.P., în prezența adjunctului său, lt. col. B.N., a comandanților U.M. 01280 și a șefului comisiei pentru rezidențiat, dr. S.E., prin ordin verbal i-a interzis inculpatului plt. maj. M.V. accesul în incinta obiectivului păzit de Poliția Militară, preluarea banilor și predarea produselor cumpărate trebuia a se face la ușa de la intrarea în obiectiv, numai prin intermediul militarilor de la Poliția Militară.

Acestora din urmă li s-a adus la cunoștință aceste aspecte, instituindu-li-se obligații corelative, în sensul de a nu-i permite inculpatului M.V. să pătrundă în incintă și de a verifica atât ce primește cât și ce aduce acesta, astfel încât să nu existe posibilitatea transmiterii de documente sau informații în exterior.

După desigilarea plicurilor, cadrele didactice ale comisiei au început verificarea corectitudinii întrebărilor, alegerea și numerotarea celor care urmau a fi trecute în caietul de concurs.

Această operație s-a desfășurat, până în seara zilei de 23 octombrie 1996, la ea participând dr. M.A. (pentru chirurgie), dr. F.Z. (pentru medicină internă), dr. B.D. (pentru pediatrie), dr. V.C. (pentru stomatologie), farm. M.L. (pentru farmacie).

În seara zilei de 23 octombrie 1996, a fost trasă la sorți varianta de concurs a întrebărilor – test, în număr de câte 200 pentru fiecare specialitate (medicină generală, stomatologie, farmacie), trecându-se la redactarea acestora pe calculator, apoi la tipărirea și multiplicarea lor sub forma caietelor pentru examen.

La calculatoare lucrau ec. M.D., ec. C.L. și L.Ș.A., fiecare dintre acestea având propria parolă de accesare a aparatului la care lucra.

Tipărirea și multiplicarea caietelor de concurs s-a făcut începând cu seara zilei de 23 octombrie 1996, până în seara zilei de 25 octombrie 1996, de această operațiune ocupându-se în principal dr. S.E.

Trebuie subliniat că nu a existat o evidență a numărului de caiete tipărite și multiplicate. Tipărirea și multiplicarea caietelor pentru medicină generală a avut prioritate, datorită numărului mare de candidați pentru care trebuiau confecționate, începând așa cum s-a arătat, în seara zilei de 23 octombrie 1996, și terminându-se în după-amiaza zilei de 24 octombrie 1996.

Pe măsură ce caietele se tipăreau și se multiplicau acestea erau verificate, copertate și introduse în sacii care urmau a fi transportați în sălile de concurs.

Introducerea în saci și sigilarea acestora, s-a terminat în seara zilei de 26 octombrie 1996.

După sigilarea sacilor conținând caietele de concurs precum și carioci, formulare de grile, s-a procedat la strângerea tuturor materialelor rămase (caiete, notițe, matrițe, rebuturi, materiale de birotică), în alți saci, care au fost sigilați cu sigiliul I.P.P.E.C.M.F., aceștia fiind depozitați la sediul institutului unde au și fost găsiți de organele de anchetă.

Transportul sacilor conținând caietelor de concurs la sălile de examen, s-a făcut în dimineața zilei de 27 octombrie 1996, până, la ora 10,00, când a început concursul propriu-zis, întrebările test fiind repartizate candidaților.

În jurul orei 11,00, în ziua de 27 octombrie 1996, după începerea concursului, comisia de rezidențiat a părăsit clădirea Direcției Medicale a M.A.P.N.

După depistarea rezidentului F.O. și corectarea lucrărilor, când s-a constatat statistic fraudarea rezultatelor concursului, acesta a fost anulat, fiind reprogramat în luna februarie 1997.

Cercetările efectuate au stabilit că, din camera de lucru a comisiei de rezidențiat, situată în incinta de la etajul 2 a clădirii U.M. 02122, în ziua de 25 octombrie 1996, în perioada cât membrii colectivului respectiv se aflau la masă (în altă clădire), s-a sustras unul din caietele pentru specialitatea medicină generală, cu întrebări – test, dintre cele tipărite pentru concursul din 27 octombrie 1996, caiet ce a fost distribuit contra unor sume de bani, mai multor candidați.

Implicați în sustragerea și distribuirea caietului-test cu întrebări prin pretinderea și primirea unor sume de bani, au fost inculpatul plt. maj. M.V., inculpatul cpt. B.C., inculpatul plt. adj.(rez.) A.G., inculpatul C.D.F., inculpatul V.I.G.

Inculpatul C.D.F., ca angajat al I.P.P.E.C.M.F., prin natura funcției pe care o îndeplinea la institut, avea contact direct și constant cu absolvenții facultăților de medicină și farmacie din țară și cu medicii rezidenți, cunoscând totodată metodologia organizării și desfășurării concursului de rezidențiat, inclusiv a comisiei de stabilire, tipărire și multiplicare a caietelor cu întrebări-test (din care a și făcut parte în anii anteriori).

Preparativele pentru organizarea concursului de rezidențiat desfășurându-se la nivelul institutului, inculpatul C.D.F. a aflat că încă de la începutul lunii octombrie 1996, locul unde urmează să se tipărească caietele cu întrebări, test, și faptul că în componența comisiei (care cu excepția a 3-4 persoane a fost aceeași cu cea din anii 1994 - 1995) va face parte inculpatul V.I.G., s-au hotărât să obțină în mod necuvenit sume de bani în valută, prin sustragerea și valorificarea subiectelor de concurs.

Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului V.I.G., activitatea infracțională urma să se desfășoare ca și în anul 1995, când V.I.G., în calitate de membru al comisiei de tehnoredactare a caietelor cu întrebări, a sustras un exemplar, care prin intermediul inculpatului A.G. a fost scos din unitatea militară și remis inculpatului C.D.F., pentru a-l distribui candidaților în schimbul unor sume de bani în valută.

Întrucât înainte de începerea lucrărilor comisiei, inculpatul A.G. a fost pensionat, iar gen. .C.P. nu-i mai permitea accesul în unitate, s-a apelat la serviciile inculpatului plt. maj. M.V., care trebuia să preia caietul, să-l scoată din unitate și pentru a nu crea suspiciuni, să-l predea inculpatului A.G., care la rândul său să-l remită inculpatului C.D.F. pentru a-l distribui candidaților.

În condițiile date activitatea inculpatului A.G. constituia atât o legătură sigură și operativă între coinculpați (pe care-i cunoștea foarte bine din anii anteriori) cât și o măsură suplimentară de precauție, prin care se urmărea reducerea riscului descoperirii relației directe dintre comisie (V.I.G) și inculpatul C.D.F.

Pentru a pune la punct detaliile activității infracționale, inculpatul C.D.F., M.V., V.I.G. și A.G., cu 10-14 zilei înainte de data fixată pentru susținerea concursului (27 octombrie 1996) s-au întâlnit la domiciliul inculpatului V.I.G.

Cu această ocazie s-a discutat și suma pe care inculpatul C.D.F. să le-o dea pentru procurarea și remiterea caietului cu subiecte, prețul stabilit la început fiind de 7.000 dolari S.U.A. (bani ce se împărțeau, în raport de riscurile asumate de fiecare), urmând ca „în funcție de numărul beneficiarilor găsiți, să se discute în continuare această problemă”.

Banii urmau să fie dați, după susținerea concursului, în măsura în care subiectele procurate corespundeau cu cele date la examenul din 27 octombrie 1996.

Nu s-a discutat problema numărului și numelor persoanelor prin care urma să se distribuie caietul sau a celor care urmau să beneficieze de acest caiet. Această problemă era de competența exclusivă a inculpatului C.D.F.

Până la această întâlnire, inculpatul C.D.F. discutase în principiu posibilitatea procurării înainte de examen a subiectelor, cu mai mulți medici deja rezidenți, cu care prin natura atribuțiilor sale de serviciu în cadrul institutului, ținea în mod curent legătura.

Condițiile puse de inculpatul C.D.F. potențialilor beneficiari ai caietului cu întrebări, constau într-o discreție absolută și o sumă de bani, în valută, care să-i fie dată lui, sumă care totalizată, era evident mai mare decât cea care i se pretinsese de către ceilalți coinculpați.

Trebuie subliniat faptul că, inculpatul C.D.F., a început încă din vara și prima lună a toamnei anului 1996, racolarea de beneficiari pentru subiectele concursului de rezidențiat, ceea ce dovedește că inculpatul cunoștea din anul anterior posibilitățile de procurare ale acestora și confirmă susținerile inculpatului V.I.G.

Printre medicii rezidenți cu care inculpatul C.D.F. a discutat posibilitatea procurării subiectelor au fost și M.R.C., V.D.P., R.I.

Aceștia, fără să urmărească obținerea vreunui folos material, ci doar din dorința de a-i ajuta pe unii dintre candidați, în virtutea unor relații strânse de prietenie, au acceptat în numele acestora, în principiu inculpatul C.D.F., luând totodată cunoștință de condițiile impuse de el.

În legătură cu acest aspect, sunt de făcut unele precizări.

Pentru absolvenții facultăților de medicină, promovarea concursului de rezidențiat este foarte importantă, ea însemnând pătrunderea cu adevărat în rândul specialiștilor din lumea medicală, precum și șansa desfășurării activității într-unul din orașele mari ale țării.

În rândul studenților mediciniști din anii terminali și al absolvenților se vehicula ideea posibilității procurării subiectelor înainte de concurs, contra unor sume de bani, creându-se convingerea că indiferent cât înveți, dacă nu cumperi subiectele, nu promovezi concursul.

În aceste condiții, toți absolvenții mediciniști, atât cei din promoția 1996 cât și cei din promoțiile anterioare, chiar și cei foarte bine pregătiți, căutau prin orice mijloace, să intre în posesia subiectelor de rezidențiat înainte de concurs, în acest fel considerând că pot avea șanse egale cu candidații slab pregătiți, dar care având subiectele pot reuși înaintea lor.

În acest sens, la nivelul capitalei, dar și al țării, s-au creat adevărate „rețele” de medici între care urmau să circule caietele cu întrebări, indiferent cine le-ar fi procurat primul.

Prin crearea acestor „asocieri” (rețele), se urmărea totodată și crearea unei posibilități reale de plată a prețului cu care se vindea un astfel de caiet, între 1.000 și 10.000 dolari, fiecare dintre beneficiari contribuind în raport de posibilități la strângerea prețului cerut.

În acest context trebuie privită acțiunea beneficiarilor caietului cu întrebări - test și a medicilor rezidenți care și-au ajutat prietenii candidați la concursul din octombrie 1996, prin ținerea legăturii cu angajații I.P.P.E.C.M.F., fiind cunoscut faptul că, organizarea concursului, incluzând tipărirea caietelor cu întrebări-test se făcea la nivelul institutului de către angajații acestuia.

După întâlnirea care a avut loc între inculpați la domiciliul lui V.I.G., în ziua de 21 octombrie 1996, s-a hotărât îndepărtarea lui V.I.G. din comisie și instituirea unui sistem suplimentar de pază și securitate asigurat prin militari ai U.M. 02180.

În aceste condiții, inculpatul V.I.G. a fost practic „scos din joc” de ceilalți coinculpați, inculpatul M.V. fiind cel care și-a asumat răspunderea sustragerii caietului cu întrebări.

În acest scop, inculpatul M.V. l-a atras în activitatea infracțională pe inculpatul cpt. B.C., care în calitate de șef de obiectiv, contra sumei de 1.000.000 lei a acceptat să încalce atribuțiile și să-i permită lui M.V. accesul în camera de lucru a comisiei (ale cărei chei le avea ofițerul), de unde acesta a sustras foile tipărite care constituiau conținutul unui caiet cu cele 200 întrebări pentru examen.

Conform înțelegerii, joi 24 octombrie 1996, după tipărirea subiectelor, profitând de faptul că membrii comisiei, însoțiți de militarii în termen și sergentul angajat părăsiseră incinta de la etajul 2 al clădirii U.M. 02122, deplasându-se la masă, inculpatul M.V. și cpt. B.C. (asupra căruia rămăseseră cheile) au sustras mai multe foi volante, conținând întrebările, test pentru concurs.

După procurarea subiectelor, inculpatul M.V. l-a sunat pe inculpatul A.G., pe care l-a anunțat că „problema s-a rezolvat”, urmând să se întâlnească cu inculpatul C.D.F., pentru a-i da foile volante cu întrebări.

Conform înțelegerii, în seara zilei de 25 octombrie 1996, inculpatul A.G., împreună cu inculpatul C.D.F., s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, în zona unde inculpatul M.V. își avea domiciliul. Întâlnirea dintre cei trei inculpați a avut loc în mașina cu care se făcuse deplasarea, unde în prezența inculpatului A.G., inculpatul M.V. i-a dat lui C.D.F., foile volante cuprinzând întrebările pentru concurs, cerându-i în avans 1.000 dolari și 2 milioane lei de care avea stringentă nevoie pentru a satisface pretențiile inculpatului cpt. B.C. (1.000.000 lei) și pentru a putea face față obligațiilor pe care le avea ca naș la nunta la care urma să participe în zilele următoare.

Având în vedere pretențiile inculpatului M.V., inculpatul C.D., în aceeași seară, s-a întâlnit cu M.R.C., de la care a luat și el în avans suma de 1.000 dolari și 2 milioane lei, pe care i-a dat-o tot în prezența inculpatului A.G., inculpatului M.V.

În cursul zilei de 24 octombrie 1996, inculpatul V.I.G. văzând că nu este sunat de nici unul dintre coinculpați, în jurul orei 24,00, a mers la inculpatul M.V. acasă pentru a vedea ce s-a întâmplat și, în același timp, pentru a face rost de un set de întrebări, pentru care găsise și el anterior un beneficiar în persoana numitului B.G.

Cedând insistențelor, dar mai ales amenințărilor, inculpatul V.I.G., în sensul că va da totul în vileag, inculpatul M.V. i-a dat acestuia doar o parte din întrebările sustrase, susținând că numai de atâtea a putut face rost.

Foile primite, inculpatul V.I.G. le-a xeroxat, fără să realizeze că atitudinea inculpatului M.V. se datorează faptului că acesta, împreună cu ceilalți coinculpați, hotărâseră deja să-l scoată „din joc”, mărindu-și astfel cota de beneficiu, rezultă din activitatea infracțională, în condițiile în care el nu mai avusese nici un rol în procurarea subiectelor, inculpatul V.I.G. a încercat să vândă întrebările primite inculpaților A.G. și C.D.F. care însă l-au refuzat, știind că vor obține întreg caietul direct de la inculpatul M.V.

După ce a intrat în posesia caietului cu întrebări, inculpatul C.D.F. a dat câte un exemplar lui M.R.C. și V.D.P. (în noaptea de vineri 25 octombrie 1996) și lui R.I. (în dimineața zilei de sâmbătă 26 octombrie 1996).

La rândul său, inculpatul V.I.G. a dat și el întrebările pe care le avea (în număr de 100) lui B.G. (în după-amiaza zilei de sâmbătă 25 octombrie 1996).

Pentru a păstra conspirativitatea activității infracționale, inculpații, în special, C.D.F. nu a vrut să intre în contact direct cu beneficiarii caietelor, pe care nu-i cunoștea, solicitându-le medicilor cărora le dăduseră caietul cu întrebări să nu divulge identitatea sa sub nici o formă.

De asemenea, trebuie menționat că inculpatul C.D.F. și V.I.G. nu au dat nici un fel de informație cu privire la modul de obținere a caietului cu întrebări și nici pe beneficiarii acestuia nu i-a interesat acest aspect.

După primirea caietelor cu întrebări, s-au pus în mișcare „asociațiile” de candidați care se pregătiseră deja, în așa fel încât să se poată strânge sumele de bani cerute de inculpați, astfel încât ceea ce până în zilele de 25, 26 octombrie 1996 constituia doar o posibilitate să se transforme în realitate.

Un astfel de grup s-a alcătuit din I.G., B.R., G.Ș., G.M., B.A., C.M., G.R., V.C., C.C. și T.C., care au strâns suma de 10.000 dolari, care prin intermediul lui M.R.C. a fost dată inculpatului C.D.F.

Un alt grup a fost alcătuit din N.C., C.R., C.E., B.R., R.C., B.C., A.A., C.B., F.M., F.G., F.R., S.S., L.M., G.R., C.C., P.M., P.A., care au strâns suma de 40.000 dolari S.U.A., din care prin intermediul lui R.I., suma de 5.000 dolari a fost dată inculpatului C.D.F.

În legătură cu acest grup de candidați, sunt de făcut unele precizări:

Reținând din discuțiile anterioare cu inculpatul C.D.F. că acesta poate să procure subiectele de examen cu anticipație, la dorințele prietenei sale M.M, absolventă a U.M.F.B., promoția 1996, în dorința de a o ajuta, cu câteva zile înainte de concurs, inculpatul R.I. a luat legătura cu inculpatul solicitându-i un caiet cu întrebările-test de examen, ocazie cu care inculpatul C.D.F. l-a asigurat că-i va da un astfel de document, cerându-i 5.000 dolari S.U.A.

Inculpatul R.F. știa de la M.M. că aceasta urma să împartă caietul, ca de altfel și costul acestuia, cu 5 dintre colegii și prietenii săi, fără ca el să-i cunoască personal.

În realitate, M.M., ceruse candidatei C.N. (colega și prietena sa) suma de 40.000 dolari S.U.A. pentru un caiet, bani pe care i-a primit de la grupul menționat mai sus, în ziua de 26 octombrie 1996.

Din acești bani, M.M. i-a dat prin intermediul lui R.F. inculpatului C.D.F. suma de 5.000 dolari S.U.A., cuvenită, restul păstrându-i pentru sine, situație despre care inculpatul R.F. nu avea cunoștință, necunoscând-o pe N.C. sau pe vreun alt membru al grupului respectiv.

După declanșarea cercetărilor în anul 1997, M.M. a părăsit România, fără a restitui banii primiți de la N.C.

De unul din caietele date de inculpatul C.D.F. a beneficiat C.M., căreia i-a fost pus la dispoziție, prin intermediul lui V.D.P. de către prietenul său G.E. (fost coleg de serviciu și navetă cu V.D.P.).

Pentru acest caiet inculpatul C.D.F. a primit suma de 3.000 dolari.

Inculpatul V.I.G. a dat foile luate de la inculpatul M.V. așa cum s-a arătat, lui B.G., care a acceptat propunerile inculpatului, pentru a-și ajuta colega Ș.C. și pe prietena ei, P.O., al cărui fiu, P.G., susținea concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996.

De la P.O., prin intermediul lui B.G., inculpatul V.I.G. a primit suma de 4 milioane lei.

După primirea caietelor, candidații beneficiari ai acestora, s-au strâns pe grupuri în locuința unora dintre ei, lucrând la identificarea răspunsurilor corecte la întrebările-test, în raport de bibliografia indicată în programa de concurs, după care, conform indicațiilor transmise de inculpatul C.D.F., cu excepția numitei A.A., au distrus exemplarele din caietul pe care l-au avut la dispoziție.

A.A. a predat organelor de anchetă două din caietele pe care le primise de la N.C., expertiza criminalistică efectuată în cauză concluzionând că aceste caiete reprezintă o multiplicare după o copie intermediară, prin metoda xerox.

Cu ocazia participării la concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996, candidații ce avuseseră la dispoziție caietele cu întrebările-test, au constatat că acestea sunt identice cu cele ce li s-au repartizat în sălile de examen.

După apariția discuțiilor privind corectitudinea rezultatelor concursului, amplu mediatizate, inculpatul C.D.F. a restituit sumele de bani primite, cu excepția sumei de 1.000 dolari S.U.A. și 2.000.000 lei date inculpatului M.V., ce a fost recuperată de M.R.C. (cel care avansase banii) de la beneficiarii caietului, cu acordul acestora.

În această situație, inculpatul C.D.F. nu a mai putut da din acești bani coinculpatului suma cerută de acesta (7.000 dolari S.U.A.).

Cu toate acestea, la insistențele și amenințările proferate de inculpatul V.I.G. și M.V., inculpatul C.D.F. le-a mai dat acestora suma de 1.500.000 lei (împrumut pentru plata taxelor școlare ale fiicei inculpatului V.I.G.) și, respectiv, 1.000 dolari S.U.A. (pentru a-i da „acelorași personaje de la Poliția Militară”), bani care nu au mai fost recuperați.

Starea de fapt descrisă este dovedită de probele administrate în cauză.

Astfel, faptul că M.V. a pretins bani, din care, o parte a dat inculpatului B.C., rezultă din declarațiile inculpaților C.D.F., V.I.G., A.G., precum și din constatările făcute cu ocazia percheziției biroului unde inculpatul își desfășura activitatea la U.M. 02122, precum și din datele cuprinse în declarațiile martorilor: D.C., D.G.I, S.M. și M.G.

Astfel, cu ocazia percheziției efectuate de organele parchetului, în ziua de 15 noiembrie 1996, la biroul inculpatului M.V., s-a găsit suma de 4.000.000 lei, cuprinsă în 4 pachete de câte 1.000.000 lei, având banderola B.N.R., bani a căror existență inculpatul nu a declarat-o înainte de efectuarea perchezițiilor, deși a fost întrebat în mod expres despre acest lucru.

După descoperirea banilor, inculpatul M.V., inițial, a declarat că aceștia i-au fost dați de serg. M.G., la nunta căruia a fost în calitate de naș în ziua de 27 octombrie 1996, susținerile acestuia fiind infirmate de M.G.

Ulterior, inculpatul M.V. a susținut alte două variante privind proveniența banilor, infirmate de probele administrate, pentru ca, în final, să susțină că banii i-a primit de la D.C. și D.I., cărora în ziua de 12 noiembrie .1996 le-a dat în schimb 1.000 dolari S.U.A., fapt confirmat de aceștia.

În legătură cu provenința celor 1.000 dolari S.U.A., inculpatul a declarat că 600 dolari S.U.A. i-au fost împrumutați de mr. S.M., care însă nu a confirmat susținerile inculpatului, precizând că acesta a insistat să-i susțină afirmațiile, invocând probleme de familie.

Această poziție oscilantă și contradictorie a inculpatului constituie alături de probele din dosar, un argument pentru concluzia că cei 1.000 dolari S.U.A. erau cei primiți de la inculpatul C.D.F. înainte de susținerea concursului de rezidențiat.

De altfel, este greu de crezut că inculpatul M.V., ca de altfel și ceilalți inculpați, și-ar fi asumat gratuit riscul sustragerii caietelor cu subiecte pentru rezidențiat, în pofida tuturor măsurilor de securitate sporită luate de organizatorii concursului.

Inculpatul a încercat să justifice revenirea asupra declarațiilor inițiale, susținând că, acesta i-au fost sugerate de lucrătorii de poliție care au exercitat asupra sa presiuni fizice și psihice, scoțându-l din arest, fără ca avocatul sau procurorul să fie de față.

Verificându-se în evidențele A.D.G.P. a municipiului București, s-a constat că, de la data de 06 noiembrie 1997 când a fost arestat și până la data de 10 noiembrie 1997 când a dat prima declarație de recunoaștere a faptelor, inculpatul nu a fost scos din arest, decât la datele de 7 și 9 noiembrie, când a fost dus la medic și la fotograf, conform regulamentului.

La data de 10 noiembrie 1997, a fost scos din arest, la solicitarea sa, exprimată în scris, prin care își manifesta dorința de a se adresa în scris parchetului militar, lucru care i s-a permis, respectându-i-se în acest fel drepturile legale.

Memoriul scris cu această ocazie a fost menținut în prezența procurorului și avocatului, conținutul său fiind reluat de inculpat în declarația făcută la aceeași dată, tot în prezența apărătorului, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.

Din compararea evidențelor arestului cu actele efectuate în cauză, rezultă că inculpatul a fost scos din arest în cazuri justificate (anchetă, prezentarea la instanță, luarea de contact cu apărătorul ales, însușirea cererilor formulate de apărător, vorbitor, consult medical, fotografiere, punere în libertate), toate declarațiile fiind luate numai în prezența avocatului și a procurorului anchetator.

De altfel, motivația făcută de inculpat pentru a-și justifica retractarea declarațiilor făcute pe parcursul urmăririi penale, apărare în mod evident lipsită de suport logic, din moment ce, până la declarația sa din 10 noiembrie 1997 nu se cunoștea nimic despre participarea la săvârșirea infracțiunilor a inculpatului B.C. și a inculpatului A.G., până la această dată existând doar declarațiile inculpatului V.I.G., indicându-i ca participanți la săvârșirea infracțiunilor.

Abia ulterior acestei date, coinculpații au făcut referiri complete la modul de comitere al faptelor și la persoanele implicate și anume V.I.G. la data de 14 noiembrie 1997, C.D.F. la data de 19 decembrie 1997, A.G. la data de 16 ianuarie 1998 și B.C. la data de 17 noiembrie 1997.

Ca și în cazul inculpatului M.V. și în cazul inculpatului B.C. este greu de crezut că acesta și-ar fi asumat riscul, acceptând doar posibilitatea primirii unor eventuale foloase materiale, de natura celor menționate în declarațiile sale în mod constant, în condițiile în care el avea cunoștință de importanța misiunii care-i fusese încredințată.

Faptul că inculpatul cunoștea importanța misiunii ce o avea de îndeplinit, precum și obiectivul comisiei pentru rezidențiat, rezultă atât din declarațiile comandanților U.M. 02180, U.M. 02122, care l-au pus în temă cu ocazia instalării obiectivului în ziua de 22 octombrie 1996, din declarațiile cadrelor militare din U.M. 02180, pe care la preluarea serviciului în 23 octombrie 1997, inculpatul le-a instruit conform ordinelor primite, din declarațiile membrilor comisiei din măsurile concrete întreprinse pentru îndeplinirea misiunii, precum și din însăși faptul că din ordinul ministrului apărării naționale, într-o unitate militară, cu sistem propriu de pază și securitate, s-a instituit un dispozitiv suplimentar alcătuit din cadrele Poliției Militare.

În ansamblul probator al cauzei, împrejurarea că inculpatul B.C., pentru a-i permite accesul inculpatului M.V. la subiecte, în ziua respectivă a făcut schimb de serviciu cu fratele său geamăn B.F., demonstrează o înțelegere prealabilă și o coordonare între inculpați, ceea ce conduce la concluzia că susținerile lui B.C. referitor la acest aspect, să nu poată fi luate în considerare.

La aceeași concluzie se ajunge și dacă se are în vedere că, în ziua de 26 octombrie 1996, în loc să plece la nunta lui M.G., în acest scop luându-și ordin de serviciu din timp, începând cu 26 octombrie 1996 ora 07,30, inculpatul M.V. s-a prezentat la unitate.

Această deplasare a inculpatului la unitate, unde de serviciu se afla inculpatul B.C., nu se poate explica decât așa cum a făcut-o inculpatul M.V. în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, neavând relevanță că ulterior acesta și le-a retractat.

Referitor la inculpatul V.I.G., inculpatul C.D.F. și inculpatul A.G., trebuie arătat că declarațiile acestora corespund într-o măsură mult mai mare realității, inculpatul C.D.F. și inculpatul V.I.G. contribuind în mod deosebit la stabilirea adevărului.

În drept, fapta inculpatului plt. maj. (rez.) V.M., de a-și încălca atribuțiile de serviciu, pătrunzând în camera de lucru a comisiei pentru rezidențiat, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, de unde a sustras subiectele pentru concurs pretinzând 7000 dolari și primind 2000 dolari S.U.A. și 200 lei (RON) de la diverși candidați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului cpt. rez. B.L.C., care în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv, a pretins și primit de la inculpatul V.M. suma de 100 lei (RON) pentru a-i permite accesul în camera de lucru a comisiei de unde a sustras un caiet cu întrebările, test pentru examen, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului V.I.G. constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea, că în perioada 21 - 27 octombrie 1996, în calitate de membru al comisiei pentru stabilirea și tehnoredactarea caietului cu întrebări-test ce urmau să reprezinte subiectele concursului de rezidențiat a pretins 7000 dolari S.U.A. și a primit 4.000.000 lei pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu și a sustrage caietul cu întrebări-test.

Fapta inculpatului C.D.F. constituie infracțiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înțelegeri prealabile cu intenție, prin racolarea unor beneficiari ai caietelor cu întrebări test pentru rezidențiat, a pretins și primit de la aceștia diferite sume de bani ce urmau să fie împărțite între coinculpați, beneficiar al uneia dintre aceste sume de bani fiind chiar el, înlesnind și ajutând în acest mod pe inculpații M.V., B.C. și V.I.G. să pretindă și să primească bani pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu în vederea sustragerii subiectelor pentru concursul de rezidențiat din 27 octombrie 1996.

Fapta inculpatului A.G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada 21 - 27 octombrie 1996, pe baza unei înțelegeri prealabile în mod intenționat a ajutat pe coinculpații arătați anterior să-și încalce atribuțiile de serviciu, aceștia urmând să primească sume de bani de la mai mulți candidați în urma sustragerii și comercializării caietului cu întrebări-test, pentru concursul de rezidențiat.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare definite de conținutul dispozițiilor art. 72 C. pen.

Astfel, a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpați reprezintă un grad de pericol ridicat rezultat din împrejurările concrete ale comiterii, din scopul urmărit, dar nu în ultimul rând din deserviciile aduse celor două instituții desemnate, Ministerului Sănătății și M.A.P.N.

În ceea ce privește persoana inculpaților, tribunalul a constatat că aceștia au avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunilor, fiind la prima încălcare a dispozițiilor legii penale.

Pe de altă parte, tribunalul a avut în vedere timpul îndelungat scurs de la săvârșirea faptelor (anul 1996) perioadă în care inculpații au avut un comportament civic foarte bun, s-au integrat în societate, s-au prezentat de fiecare dată la chemarea organelor judiciare, iar perioada arestărilor reprezintă un avertisment serios de care au ținut cont în activitatea desfășurată ulterior.

Împotriva acestei sentinței au declarat apel în termen inculpații cpt. (rez.) B.C., plt. maj. (rez.)V.M. și civil A.G.

I. Apelantul inculpat cpt. (rez.) B.C. a criticat sentința oral, în ședință, personal și prin apărător și prin concluziile scrise ale apărătorului, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

1. Completarea urmăririi penale, care potrivit dispozitivului deciziei penale nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, trebuia să fie adusă la îndeplinire de către secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost efectuată, prin încălcarea competenței de către S.M.A. – P.N.A., prin arogarea competenței de a efectua completarea urmăririi penale în baza normei tranzitorii cuprinse în art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în condițiile în care infracțiunile în discuție nu erau din acelea prevăzute în Legea nr. 78/2000. Ca urmare a acestei situații, s-a cerut trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

2. Cercetarea judecătorească efectuată până la pronunțarea sentinței penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă deoarece instanța a fost nelegal compusă în complet de 2 judecători, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, ignorându-se faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare nu se încadrau în această lege. S-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru a reefectua cercetarea judecătorească, lovită în cauză de nulitate absolută.

3. Sentința atacată este lovită de nulitate absolută și pentru că nu este motivată, pentru că în cuprinsul ei nu se pot identifica elementele la care se referă art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în consecință, s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Mai mult, la această nulitate ar fi contribuit și faptul că la ședințele de judecată ar fi participat un procuror din structura specializată anticorupție.

4. Achitarea inculpatului cpt. (rez.) B.C. se impune pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată încă din primul act de sesizare pentru motivele arătate în etape judiciare anterioare.

II. Apelantul inculpat plt. maj. (rez.) M.V. a criticat sentința în scris, prin apărător și oral, în ședință, personal și prin apărător, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

1.Urmărirea penală și actul de sesizare a instanței a fost făcută de un organ necompetent, prin aplicarea art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 într-un caz în care, datorită art. 13 C. pen., urmărirea penală trebuia efectuată de secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Mai mult, întrucât încadrările juridice date faptelor inculpatului nu se fac referiri și la dispozițiile Legii nr. 78/2000 nu s-ar justifica legal efectuarea urmăririi penale de către P.N.A.

2. Refacerea urmăririi penale nu a reușit să îndeplinească cerințele deciziei de restituire și rejudecarea în fond a pornit de la un act de inculpare cvasiidentic cu cel care a atras criticile instanței supreme.

3. Niciunul dintre probatoriile dosarului nu lasă să se înțeleagă faptul că inculpatul M.V. ar fi sustras în mod direct, nemijlocit, caietul cu întrebări pentru examenul de rezidențiat.

4. Niciunul dintre probatoriile administrate nu relevă incidente legate de activitatea pazei Comisiei pentru redactarea subiectelor, deci nu au existat pătrunderi neautorizate în spațiul destinat comisiei, și aceasta în nici un caz din partea inculpatului M.V.

5. Nu au fost lămurite contradicțiile dintre inculpați cu privire la dinamica evenimentelor și nici măcar cei care își asumă acuzațiile ce li se aduc nu recunosc aceeași variantă, fapt care provoacă dubii asupra sincerității acestor mărturisiri.

6. Nu au fost produse în fața organelor judiciare atribuțiunile de serviciu ale inculpatului M.V. din care să rezulte că acesta ar fi avut atribuțiuni în legătură directă cu caietul cu subiecte pentru rezidențiat, astfel încât aceste atribuțiuni să îl califice drept potențial subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

7. Nu se poate admite ca adevărată varianta rechizitoriului, potrivit căruia ordinul verbal al superiorilor suplinește atribuțiunile de serviciu, câtă vreme niciunul dintre comandanții inculpatului M.V., audiați ca martori, nu confirmă că ar fi dat astfel de dispoziții.

8. În mod greșit, instanța l-a condamnat pe inculpatul M.V. întrucât el nu se face vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, motiv pentru care se solicită curții achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) sau pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

9. În mod greșit, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru intervenția prescripției pentru infracțiunea prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., întrucât fapta nu există, motiv pentru care se solicită continuarea procesului penal și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, raportat la art. 10 lit. a) din același cod.

III. Apelantul inculpat A.G., în ședința publică din 18 ianuarie 2007 a Curții Militare de Apel, a cerut instanței să ia act că își retrage apelul declarat împotriva sentinței nr. 112 din 17 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București.

Prin decizia penală nr. 6 din 29 martie 2007 a Curții Militare de Apel s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații cpt. (rez.) B.L.C. și plt. maj. (rez.) V.M. împotriva sentinței penale nr. 112 din 17 noiembrie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial București.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A.G. împotriva sentinței penale menționată.

Instanța de apel a reținut că apelurile declarate de inculpații B.L.C. și V.M. sunt nefondate pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce privește apelul inculpatului cpt. (rez. )B.C.:

I. 1. Prin art. 3 al O.U. nr. 43/2002 S.M.A. – P.N. astăzi D.N.A. a primit în competență exclusivă efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Pentru cauzele prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală la data de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar actele și lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002 rămân valabile.

Cum infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului cpt. (rez.) B.C. se încadrează în cele prevăzute în Legea nr. 78/2000, corect a apreciat instanța de fond că realizarea completării urmăririi penale a fost înfăptuită de organul judiciar competent.

I. 2. Compunerea completului de judecată din 2 judecători din momentul sesizării instanței și până la abrogarea alin. (2) al art. 29 din Legea nr. 78/2000 prin art. 1 din O.U.G. nr. 50/2006 [(situația în lămurirea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite a pronunțat decizia nr. V/2005 (M. Of. nr. 123/9.11.2006)] s-a făcut conform art. 29 alin. (2) al Legii nr. 78/2000 care prevedea că „La judecătorii, tribunale și curți de apel completele specializate sunt formate din 2 judecători”.

I. 3. În ceea ce privește aprecierea sentinței ca fiind lovită de nulitate absolută pentru că ar fi „absolut” nemotivată și că în ea nu s-ar regăsi elementele la care se referă art. 356 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., impuse de lege „ad validatem”, analizând sus-menționata sentință, instanța a constatat prezența elementelor indicate în cuprinsul art. 356 C. proc. pen.

Referirea specială făcută la lit. c) a acestui articol, respectiv analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția, faptele reținute în sarcina inculpaților, vinovăția acestora, circumstanțele, starea de recidivă, timpul de dedus din pedeapsă, etc., se regăsește în considerentele soluției astfel: analiza probelor la pag. 14 - 16 ale sentinței, faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora, forma de vinovăție care a dat această încadrare, ca și lipsa de recidivă la pag. 30 - 31 ale sentinței, elementele de individualizare a sancțiunilor de drept penal, timpul cât inculpații au fost arestați preventiv.

Faptul că în indicarea acestor mijloace de probă s-a folosit un criteriu funcțional (cel al actului procedural avut în vedere: declarații, mărturisiri, proces-verbal de constatare etc.) coroborat cu unul personal (cui aparține respectivul act) și nu unul personal, funcțional, cartezian (cui aparține actul procedural care este natura acestui act și la ce filă și în ce volum se găsește el depus), nu scade valoarea probelor, ci o ordonează funcțional într-un sistem nu neapărat incompatibil cu procedura legală, ci doar mai rar folosit.

Cu alte cuvinte, instanța apreciază că valoarea unei probe nu este dată de accesibilitatea și eficiența sistemului de identificare a ei, de „motorul de căutare” ci numai de conținutul ei intrinsec, coroborat cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

II. În ceea ce privește apelul inculpatului plt. maj. (rez.) V.M.

II. 1. Susținerea inculpatului cum că efectuarea urmăririi penale de către P.N.A. nu este legală atâta timp cât încadrarea juridică a faptelor inculpaților este dată de Codul penal, se face peste prevederile O.U.G. nr. 43/2002, care în art. 3 alin. (1), respectiv art. 32 alin. (1) acordă P.N.A. competența exclusivă de a urmări infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, lege care prin art. (1) și art. (5) stabilește că, după persoană și după natura infracțiunii (respectiv prevăzută în art. 254 - 257 C. pen.), infracțiunea de luare de mită săvârșită de o persoană care exercită o funcție publică într-o instituție publică este caracterizată drept „infracțiune de corupție”.

În consecință, corect a apreciat prima instanță competența de a efectua urmărirea penală în beneficiul P.N.A.

II. 2. În ceea ce privește îndeplinirea de către organul de urmărire penală a cerințelor deciziei de restituire a cauzei pentru refacerea urmăririi penale din decizia nr. 4705 din 02 noiembrie 2001 Curții Supreme de Justiție, realizarea de către acesta a unui act de inculpare total diferit de cel prin care sesizarea pentru prima dată a instanței și nu a unuia „cvasiidentic”, prima instanță a purces la judecată în conformitate cu dispozițiile art. 317 C. proc. pen., considerându-se investită cu faptele și persoanele arătate în rechizitoriu.

În baza actelor și lucrărilor dosarului ea a pronunțat hotărârea supusă apelului, pentru caracterul incomplet al urmăririi penale având posibilitatea complinirii acestuia prin cercetarea judecătorească.

II. 3 - 4. Instanța de fond a stabilit pe baza mărturisirii inculpatului, a declarațiilor inculpaților C.D.F., V.I.G. și A.G. că inculpatul V.M. a pătruns, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu și cu concursul coinculpatului B.C., în camera de lucru a comisiei cât timp aceasta se afla la masă și a sustras foile volante pe care erau întipărite subiectele pentru examen.

Faptul că inculpatul B.C. a făcut declarații în acest sens și faptul că inculpatul V.M., pus în fața faptelor stabilite din declarațiile celorlalți inculpați, a recunoscut doar participarea la sustragerea subiectelor de rezidențiat și nu executarea directă a acestei sustrageri nu contrazic, ci contribuie la valoarea de adevăr a celor reținute de instanță, cum că inculpatul V.M., ajutat de inculpatul B.C. a sustras respectivele înscrisuri ce conțin subiectele de examen.

Retragerea celor declarate, necoroborată cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor cauzei, nu schimbă starea de fapt reținută, ci oferă doar elemente de individualizare în stabilirea și executarea pedepselor celor doi inculpați.

II. 5. În ceea ce privește stabilirea „dinamicii evenimentelor” instanța de fond a pus în valoare elemente congruente, asemănătoare, egale, convergente din cele relevate de probele administrate în cauză, prin coroborarea lor în vederea stabilirii faptelor și împrejurărilor ce rezultă din ansamblul probator administrat.

Nepotrivirile dintre susțineri izolate, generate de limitările obiective de cunoaștere (trecerea timpului, poziția față de activități, spirit de observare etc.), ca și de limitările subiective (poziția psihică în desfășurarea acțiunilor, cota de câștig, poziția în lanțul cauzal, tendința de a fi exonerat de răspundere, de a se prezenta cât mai favorabil pentru a dobândi maximum de confort dintr-o situație deloc favorabilă) sunt firești și, de asemenea, firească a fost și acțiunea primei instanțe care a valorificat doar elementele probatorii care s-au articulat credibil, prin coroborarea integratoare și a lăsat de o parte elementele discordante, contrazise flagrant și energic sau mai îndepărtat dar categoric de ansamblul faptelor și împrejurărilor verosimile și necesar și neîndoielnic rezultate din actele și lucrările dosarului.

II. 6 - 7. Reținerea de către instanța de judecată în sarcina inculpatului V.M. a obligației de serviciu de a nu pătrunde în zona de editare a subiectelor examenului de rezidențiat precizată prin ordin verbal de către șeful său direct, generalul C.P., în prezența adjunctului acestuia, lt. col. B.N., a comandantului U.M. 02180, col. C.E., precum și a șefului comisiei pentru rezidențiat, dr. S.E., precum și stabilirea în mod corelativ pentru membrii personalului de pază a obligației de a nu permite inculpatului V.M. pătrunderea în incinta încăperii unde se editau subiectele și de a verifica tot ce predă și tot ce primește acesta, pentru a înlătura posibilitatea transmiterii de documente sau informații în exterior cu valoarea de certitudine a fost făcută cu respectarea regulilor stabilirii adevărului, pe baza probelor administrate în cauză.

II. 8 - 9.Este cert stabilit de către instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, că inculpatul V.M., încălcându-și atribuțiile de serviciu, a pătruns în camera de lucru a comisiei pentru rezidențiat și a sustras foile conținând subiectele pentru examenul de rezidențiat, pretinzând pentru aceasta suma de 7.000 dolari și primind 2.000 dolari și 2.000.000 lei de la diverși candidați.

Față de acestea, motivele de apel prezentate în sub-secțiunea C.II–8-9 și solicitarea unei soluții de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) sau d) din același cod, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv o soluție de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește solicitarea de continuare a procesului penal pentru inculpatul V.M. pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (3) C. pen., instanța a constatat că la judecata în fond a cauzei apărătorul inculpatului a cerut pronunțarea soluției de încetare a procesului penal pentru prescripția răspunderii penale intervenită pentru această infracțiune.

Față de această cerere, instanța de fond, care a constatat îndeplinirea condițiilor prescripției răspunderii penale, a pronunțat corect încetarea procesului penal.

Împotriva deciziei penale nr. 6 din 29 martie 2007 a Curții Militare de Apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.C. și M.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul B.C. critică decizia recurată sub următoarele aspecte.

1. Instanța nu a fost compusă potrivit legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

Astfel, din completul de judecată ce a soluționat apelurile a făcut parte judecătorul M.G., în condițiile în care împotriva Hotărârii nr. 90/2007 a C.S.M. prin care s-au validat rezultatele concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, organizat la 4 februarie 2007, s-a declarat recurs de către col. magistrat U.C., recurs ce formează obiectul dosarului nr. 2110/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru acest motiv, inculpatul solicită casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.

2. Hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse casării în baza art. 3859 pct. 1 C. proc. pen., întrucât completarea urmăririi penale, potrivit deciziei nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, trebuia efectuată de secția Parchetelor Militare din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și nu de Serviciul Militar Anticorupție din P.N.A., necompetent „ratione materiae”, infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nefiind dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000.

În raport de motivul invocat se solicită de către inculpat casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006.

3. Cercetarea judecătorească efectuată până la pronunțarea sentinței penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă, întrucât instanța nu a fost compusă potrivit legii, completul de judecată fiind format din doi judecători, astfel că este lipsită de relevanță împrejurarea că după reluarea judecății (ca efect al deciziei penale nr. 9 din 22 februarie 2006 a Curții Militare de Apel) nu s-a mai efectuat niciun act de cercetare.

Astfel, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

4. Ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nemotivate, impunându-se casarea acestora în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

5. În ultimul rând, inculpatul B.C. critică hotărârile pentru netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., soluția de condamnare bazându-se numai pe declarațiile succesive și contradictorii ale altui inculpat respectiv, V.M.

Inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de luare de mită și pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

În drept, inculpatul B.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1, 3, 9, 18 C. proc. pen.

Inculpatul M.V. critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinice sub următoarele aspecte:

1. Instanța nu a fost legal sesizată, rechizitoriul fiind întocmit de un organ necompetent material pentru a efectua urmărirea penală în cauză, respectiv de către P.N.A., faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nefiind prevăzute de Legea nr. 78/2000.

2. În mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.

Sub acest aspect solicită casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în baza art. 11pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 242 alin. (1) C. pen.

În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului.

3. Decizia pronunțată de instanța de apel nu este suficient motivată, astfel să se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpați.

În drept, inculpatul V.M. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 2, 9 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta:

1. Referitor la prima critică formulată de inculpatul B.C., Înalta Curte constată că dispozițiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., nu își găsesc aplicabilitatea în speță.

Din completul de judecată care a soluționat apelurile inculpaților a făcut parte judecător M.G., promovat la Curtea Militară de Apel în baza Hotărârii nr. 90/2007 a P.C.S.M., prin care s-au validat rezultatele la examenul de promovare în funcții de execuție din 4 februarie 2007 au fost declarați admiși la concurs și s-a dispus promovarea în funcții de execuție a judecătorilor declarați admiși în raport cu numărul posturilor vacante scoase la concurs începând cu data de 1 martie 2007.

Împotriva Hotărârii nr. 90/2007 a P.C.S.M. a formulat recurs recurentul U.C., ce a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 3565 din 26 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin respingerea recursului împotriva hotărârii menționate, aceasta a fost validată începând cu data de 22 februarie 2007, dată anterioară participării la ședința de judecată a judecătorului M.G.

2. Criticile formulate de inculpații recurenți privind efectuarea urmăririi penale de un organ necompetent și nelegala sesizare a instanței de judecată sunt, de asemenea, nefondate.

Prin decizia nr. 4705 din 2 noiembrie 2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile inculpaților B.C. , C.D.F., M.V. și A.G., s-au extins efectele acestora și cu privire la inculpatul V.I.G., s-au casat hotărârile pronunțate în cauză și în baza art. 333 C. proc. pen., s-a restituit dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pentru completarea urmăririi penale.

Aceasta s-a efectuat de către P.N.A. – S.M.T.A., care la data de 1 aprilie 2004 a sesizat instanța de judecată, respectiv Tribunalul Militar Teritorial București cu rechizitoriul nr. 33/P/2002 din 31 martie 2004.

Așa cum s-a reținut și de către instanța de prim control judiciar, completarea urmăririi penale s-a făcut în mod corect de către P.N.A. – S.M.T.A., avându-se în vedere calitatea inculpaților și infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, inculpații exercitau o funcție publică și au fost cercetați, fiind ulterior trimiși în judecată și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., care este infracțiune de corupție potrivit art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În aceste condiții, competența de a efectua urmărirea penală revenea P.N.A. ( în prezent D.N.A.), potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 43/2002.

În cuprinsul aceleiași ordonanțe se specifică în art. 32 că pentru cauzele prevăzute în Legea nr. 78/2000 aflate în curs de urmărire penală, la data de 1 septembrie 2002, urmărirea penală se efectuează de către procurorii P.N.A., iar actele și lucrările efectuate până la data de 1 septembrie 2002, rămân valabile.

Având în vedere că urmărirea penală s-a efectuat de către organul competent potrivit legii nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 C. proc. pen.

De asemenea, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., așa cum susține recurentul M.V., instanța fiind legal sesizată.

Pe de altă parte este de observat că potrivit art. 332 alin. (1) C. proc. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

Inculpații nu au invocat înainte de terminarea cercetării judecătorești faptul că în cauza supusă judecății s-ar fi efectuat urmărirea penală de către un alt organ decât cel competent, ci abia ulterior în motivele de apel.

Or, chiar în ipoteza în care susținerea inculpaților ar fi reală, cauza nu se restituie când constatarea are loc după începerea dezbaterilor.

3. Inculpatul B.C. a mai susținut că cercetarea judecătorească efectuată până la pronunțarea sentinței penale nr. 93 din 20 iunie 2005 este nulă, completul de judecată fiind compus din doi judecători, invocând în acest sens cazul de casare prevăzut de art. 3853 pct. 3 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate.

În speță, nu suntem în prezența niciuneia dintre ipotezele menționate.

În momentul sesizării instanței completul de judecată a fost într-adevăr compus din doi judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege se constituie complete specializate formate din doi judecători .

Ulterior, dispozițiile legale invocate au fost abrogate prin Legea nr. 247/2005, lege prin care s-a modificat și art. 57 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară potrivit căruia „ cauzele date potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel, se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale”.

Din examinarea dosarului se constată însă că prezenta cauză a fost soluționată în fond de un complet format dintr-un singur judecător.

4. Recurenții inculpați au criticat hotărârile pronunțate și pentru faptul că acestea nu sunt motivate, solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Nici această critică nu este fondată, Înalta Curte constatând că hotărârile recurate au fost motivate corespunzător în fapt și în drept, în conformitate cu cerințele art. 356 C. proc. pen.

Astfel, au fost analizate probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, concluzionându-se că inculpații se fac vinovați pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, precum și apărările făcute de aceștia pe parcursul procesului penal.

De asemenea, după expunerea faptelor reținute în sarcina inculpaților, s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a acestora, s-au arătat criteriile avute în vedere la individualizarea pedepselor precum și temeiurile de drept care au justificat soluțiile date în cauză.

La rândul său, instanța de apel a analizat toate motivele de apel formulate de către inculpați argumentând corespunzător soluția de respingere a apelurilor, astfel că dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., nu sunt incidente.

5. Critica formulată de inculpații B.C. și M.V. privind netemeinicia hotărârii de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită este nefondată, cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nefiind incident în speță.

Potrivit dispozițiilor legale invocate, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială, să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei grave erori de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanțe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții inculpați se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul B.C. , în perioada 11 – 28 octombrie 1996, îndeplinea funcția de comandant de pluton la U.M. 02180 – București, atribuțiile acestuia fiind prevăzute de art. 118 din Regulamentul de Gardă nr. 1.

Prin nota telefonică nr. 402 din 21 octombrie 1996, inspector șef al I.G.S.M.G., general de divizie B.R. a ordonat ca o subunitate din cadrul U.M. 02180 – București – Poliția Militară să asigure paza obiectivului special de la sediul D.M., unde își desfășura activitatea comisia pentru elaborarea subiectelor pentru examenul de rezidențiat.

Inculpatul B.C. era unul dintre șefii de obiectiv, cunoscând atribuțiile ce-i reveneau în asigurarea pazei obiectivului special, printre care și interzicerea în incintă a accesului oricăror persoane, cu excepția membrilor comisiei.

Cu toate acestea, inculpatul, în perioada 21 octombrie, 27 octombrie 1996, în calitate de comandant de obiectiv a pretins și a primit de la coinculpatul M.V. suma de 100 RON pentru a-i permite acestuia să intre în camera de lucru a comisiei pentru concursul de rezidențiat, de unde a sustras un caiet cu întrebările-test ce urmau a fi date la examen.

Inculpatul B.C., în calitate de șef de obiectiv, a avut asupra sa cheile de la sale unde-și desfășura activitatea comisia de elaborare a subiectelor pentru rezidențiat, având obligația de a închide sala atunci când membrii comisiei erau la masă sau dormeau.

Martora E.A., unul dintre responsabilii comisiei pentru rezidențiat declară că au fost înmânate inculpatului B.C. cheile de la sală, declarațiile acesteia coroborându-se cu declarațiile martorilor M.D., S.E.G. M.F., C.R.

Inculpatul B.C. recunoaște la urmărirea penală că i-a permis inculpatului M.V. să intre în sala de lucru a comisiei de examen, în acel moment cheile fiind în cuierul de pe hol, inculpatul M.V. sustrăgând un caiet cu întrebări pentru examen.

Aceeași poziție și-a menținut-o inculpatul și cu ocazia confruntării cu inculpatul M.V. în prezența apărătorilor aleși.

Semnificative sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și complicitate la sustragerea sau distrugerea de înscrisuri sunt și declarațiile date în prima fază a procesului penal de către coinculpatul M.V.

Astfel, acesta a arătat că i-a dat inculpatului B.C. suma de 100 RON, la data de 26 octombrie 1996, în schimbul caietului cu întrebări pentru examen, iar ulterior, după descoperirea fraudării examenului, inculpatul B.C. i-a restituit 50 RON, avertizându-l să fie atent la ceea ce spune, că altfel „o să aibă probleme”.

Declarațiile inculpatului M.V. se coroborează cu declarațiile coinculpaților C.D.F., A.G. și V.I.G., aceștia relatând că inculpatul M.V. a solicitat și a primit bani pentru a-i fi dați inculpatului B.C., care l-a ajutat să procure subiectele, în sensul că i-a permis accesul în camera de lucru a comisiei de examinare.

Cu privire la acest aspect, inculpatul V.I.G. declară „întrebându-l pe M.V. cum a făcut rost de subiecte și cui le-a dat, acesta mi-a spus că a rugat pe un căpitan de la Poliția Militară, care era șef de pază al comisiei și avea cheile de la camera unde se lucrau subiectele să intre împreună cu el în camera respectivă și să ia subiectele, spunându-i că îi trebuie pentru a i le da șefului lui, generalul C.”

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul V.I.G. a arătat că își menține toate declarațiile date la urmărirea penală, inclusiv cele date cu prilejul confruntării cu inculpatul M.V.

De remarcat este și faptul că la data de 24 octombrie 1996, pentru a-i permite accesul în sala de lucru a comisiei inculpatului M.V., inculpatul B.C. a făcut schimb de tură cu fratele său geamăn, B.F.

Atât inculpatul B.C. cât și inculpatul M.V. au revenit asupra declarațiilor date inițial prin care recunoșteau faptele, inculpatul B.F. motivându-și această revenire prin presiunile făcute asupra sa de către organele de urmărire penală, iar inculpatul M.V. precizează că declarațiile date în absența avocatului ales U.D.V. au fost urmare a amenințărilor și bătăilor la care a fost supus.

Instanțele de fond și de apel au apreciat în mod corect că aceste reveniri sunt nejustificate, declarațiile date inițial de inculpați coroborându-se cu celelalte probe administrate și din care rezultă indubitabil vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Din examinarea dosarului de urmărire penală, rezultă că declarațiile prin care recurenții inculpați au recunoscut faptele au fost date în prezența unor apărători, inculpații arătând că sunt de acord să fie asistați de către aceștia.

De asemenea, cu ocazia confruntării din 27 noiembrie 1997, când inculpații și-au menținut aceeași poziție, aceștia au fost asistați de apărători aleși.

Critica formulată de inculpatul M.V. privind netemeinicia hotărârii de condamnare este neîntemeiată, din probele administrate rezultând că acesta, în perioada 21 octombrie – 27 octombrie 1996, contrar atribuțiilor de serviciu a pătruns în camera de lucru a comisiei pentru examenul de rezidențiat, de unde a sustras un caiet cu întrebările pentru concurs, pretinzând pentru acesta suma de 7000 dolari S.U.A., din care a primit 2000 dolari S.U.A. și 200 RON.

În acea perioadă inculpatul M.V. a îndeplinit funcția de comandant al plutonului de pază, transport și deservire, în cadrul U.M. 02122 București, atribuțiile de serviciu ale acestuia fiind menționate în Regulamentul de Gardă nr. 1, art. 118.

În ceea ce privește atribuțiile de serviciu ale inculpatului în legătură cu lucrările comisiei de rezidențiat, acestea au fost trasate prin ordin verbal, personal de către comandantul Marii Unități din care făcea parte U.M. 02122 București, general de brigadă C.P.

Astfel, inculpatul M.V. avea ca sarcină să se ocupe de aprovizionarea membrilor comisiei cu produse alimentare și ziare, la cererea și pe cheltuiala acestora.

Generalul de brigadă C.P., prin ordin verbal, în prezența lt. col. B.N, locțiitor al comandantului Direcției Medicale a M.A.P.N. a Comandamentului U.M. 02180 – București și a dr. S.E.G, – șef al comisiei de multiplicare a caietelor de rezidențiat, i-a interzis inculpatului să intre în incinta obiectivului păzit de Poliția Militară.

Totodată, militarilor ce aveau ca sarcină paza obiectivului special li s-a adus la cunoștință că inculpatului M.V. nu îi este permis accesul în obiectiv sau contactul direct cu membrii comisiei.

Audiat în calitate de martor, gen. brigadă C.P. a confirmat ordinul dat inculpatului M.V. de a nu pătrunde în incinta obiectivului, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorilor B.N., A.P. și S.E.G.

Declarațiile inițiale ale inculpatului M.V. prin care a recunoscut comiterea faptelor se coroborează cu declarațiile coinculpaților A.G., C.D.F., V.I.G., precum și cu declarația dată în prima fază a procesului penal de inculpatul B.C.

Astfel, inculpatul A.G. a arătat că, în prezența sa, inculpatul M.V. i-a înmânat coinculpatului C.D.F. caietul cu întrebări-test și i-a solicitat 1000 dolari S.U.A. și 200 RON pentru acest serviciu, bani pe care acesta i-a dat în aceeași zi.

În același sens, sunt și declarațiile inculpatului C.D.F., acesta relatând că, în noaptea de 25 octombrie 1996, când s-a întâlnit cu M.V. pe Calea 13 Septembrie, în zona Sebastian și i-a remis caietul cu întrebările de examen, mai exact un set de foi volante tipărite, i-a dat acestuia 1000 dolari S.U.A. și 200 RON.

De asemenea, inculpatul V.I.G. relatează despre înțelegerea avută de inculpatul C.D.F. cu inculpatul M.V. pentru ca acesta să-i procure subiectele de examen, iar martorul M.R.C. confirmă împrejurarea că i-a dat inculpatului C suma de 1000 dolari S.U.A. și 200 RON în noaptea de 25 octombrie 1996.

Cu ocazia percheziției efectuate, la data de 15 noiembrie 1996, la biroul inculpatului M.V. s-a găsit suma de 400 RON cuprinsă în 4 pachete de câte 100 RON, având banderola B.N.R., inculpatul declarând cu acea ocazie că banii provin de la numitul M.G. la nunta căruia a fost în calitate de naș, la data de 27 octombrie 1996, susțineri ce au fost infirmate de către M.G.

Ulterior, inculpatul a arătat că banii i-a primit de la martorul D.C. și D.I, cărora le-a dat la schimb suma de 1000 dolari S.U.A. la 12 noiembrie 1996, dolari S.U.A. pe care i-a împrumutat de la maiorul S.M., respectiv 600 dolari S.U.A., iar restul de 400 fiind obținuți din schimburi valutare în Complexul de cămine G.

Martorul S.M. nu a confirmat însă susținerile inculpatului în legătură cu cei 600 dolari S.U.A.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte reține că, prin probele administrate, prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 C. proc. pen., a fost înlăturată, astfel că hotărârile atacate sunt temeinice sub aspectul condamnării inculpaților pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., aceștia săvârșind și infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen., și, respectiv, complicitate la această infracțiune (pentru inculpatul B.C.), însă răspunderea penală pentru aceasta s-a prescris, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să le respingă și să îi oblige pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C. și V.M. împotriva deciziei penale nr. 6 din 29 martie 2007 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2008.