Criminal revision petition: inadmissibility of non-citation and unproven witness perjury as statutory review grounds

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 225 din 13 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 19824/3/2006 s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat U.F. împotriva sentinței penale nr. 507 din 8 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. 5225/2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petiționarul condamnat a formulat cererea de revizuire împotriva sentinței sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.

În motivarea cererii a arătat că un martor ascultat în cauză ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și de asemenea, că nu ar fi fost citat cu ocazia judecării cauzei în fond.

Tribunalul, analizând cererea condamnatului, a constatat că susținerea acestuia privind necitarea sa cu ocazia judecării pe fond a cauzei nu poate face obiectul unei cereri de revizuire, iar în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către unul din martori a reținut că în cauză nu există vreo hotărâre judecătorească de condamnare, sau vreo ordonanță a procurorului care să confirme existența unei asemenea fapte.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs condamnatul U.F., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire și citarea martorilor indicați în rechizitoriu pentru a fi audiați, întrucât nu au fost ascultați cu prilejul judecării cauzei în fond.

Prin decizia penală nr. 553 din 6 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., respectiv nelegala compunere a completului de judecată, în raport cu calea de atac legală exercitată în cauză.

Prin decizia penală nr. 3999 din 29 august 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a casat decizia penală nr. 553 din 6 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Rejudecând apelul revizuientului, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 403/ A din 19 decembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul U.F.

Împotriva acestei decizii, revizuientul a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire întrucât nu s-au administrat probe în apărarea sa și nu au fost ascultați martorii din lucrări.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; când un martor, un expert, sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă; când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals; când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.

Din analiza dispozițiilor sus-arătate reiese că necitarea inculpatului la judecarea în fond a unei cauze nu poate constitui motiv de revizuire.

Cât privește săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, pentru a se afla în situația prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., aceasta ar fi trebuit să fie contestată fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin ordonanța procurorului, or, în speță nu se poate vorbi de așa ceva. Mai mult decât atât, revizuirentul nici nu a indicat numele martorului care ar fi săvârșit pretinsa infracțiune.

În căile de atac a solicitat chiar audierea unor martori, încercând să obțină, în fapt, rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 5225/2003 al Tribunalului București, pentru un motiv care nu este prevăzut de legea procesual penală.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat U.F. împotriva deciziei penale nr. 403/ A din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2008.