Eligibility for refugee compensation under Emergency Ordinance No. 105/1999: sufficiency of notarized witness declarations to prove ethnic persecution and forced resettlement during the 1940–1945 regime

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 21 septembrie 2007, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea Hotărârii nr. 20992 din 26 aprilie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat, în esență, că pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de actele normative menționate pe considerentul că solicitarea nu se încadrează în dispozițiile legii.

Prin sentința civilă nr. 655/2007 din 23 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.T., a anulat Hotărârea nr. 20992 din 26 aprilie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2007.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că este îndreptățit să i se acorde statutul de refugiat din motive etnice.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta critică sentința pronunțată de instanța de fond, considerând că se bazează pe o altă hotărâre, pronunțată în cazul surorii reclamantei, care are o situație dovedită, fără legătură cu reclamanta. Consideră că în cauză nu a fost probată nici persecuția etnică și nici perioada de refugiu.

Examinându-se sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).

Prin Normele de aplicare a ordonanței menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au tăcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză se observă că instanța de fond a stabilit în mod corect elementele relevante referitoare la situația reclamantului și a familiei acestuia, precum și a împrejurărilor care au determinat refugierea acestora din hotarul satului Dângăul Mic în satul Dângăul Mic, comuna Căpuș, județul Cluj.

Având în vedere că martorii pe ale căror declarații notariale se fundamentează soluția instanței de fond aveau vârste înaintate la data întocmirii declarațiilor (între timp martora S.I. a decedat) instanța consideră îndestulătoare elementele cuprinse în acestea, care evidențiază refugierea reclamantului și a familiei sale, în contextul istoric al aplicării Dictatului de la Viena.

Nu pot fi primite criticile formulate prin recurs, declarațiile de martor evidențiind motivele persecuției de natură etnică care au determinat refugierea, cât și perioada în care a avut loc.

Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală,iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 655/2007 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2008.