Recognition of ethnic refugee status and financial compensation for forced displacement during 1940–1945 under O.G. No. 105/1999
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Public Administration Authority, upholding the lower court's judgment that annulled the administrative refusal and recognized the claimant's status as an ethnic refugee with associated financial benefits under Emergency Ordinance No. 105/1999. The dispute concerned the validity of the administrative decision denying refugee status, where the claimant proved that she and her mother were forced to relocate from their domicile in Deaș to Turda between September 1940 and March 1945 due to ethnic persecution. The court relied on Article 1(c) of the Ordinance and Article 4 of Government Ordinance No. 127/2002, determining that witness testimonies and civil status documents sufficiently established the mandatory displacement during the statutory period (September 6, 1940, to March 6, 1945), and correctly calculated the start of the benefit period as September 15, 1940, when the exact start date was unknown.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 193 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ; Recognition of ethnic refugee status and financial compensation for forced displacement during 1940–1945 under O.G. No. 105/1999: 105/1999. The dispute concerned the validity of the administrative decision denying refugee status, where the claimant proved that she and her mother were forced to relocate from their domicile in Deaș to Turda between September 1940 and March 1945 due to ethnic persecution. The court relied on Article 1(c) of the Ordinance and Article 4 of Government Ordinance No. 127/2002, determining that witness testimonies and civil status documents sufficiently established the mandatory displacement during the statutory period (September 6, 1940, to March 6, 1945), and correctly calculated the start of the benefit period as September 15, 1940, when the exact start date was unknown.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule applied in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 septembrie 2007, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22072 din 23 iulie 2007 și recunoașterea calității de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 670 din 26 noiembrie 2007 a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar că reclamanta se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, susținând că prin declarațiile martorilor nu s-a făcut dovada intervalului de refugiu și a persecuției etnice și că instanța nu a luat în calcul obiecțiile formulate în legătură cu aceștia.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuți etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor T.G. și L.N., coroborate cu datele din actele de stare civilă depuse și declarația judiciară a martorei L.N., rezultă că s-a tăcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că în perioada menționată, intimata - reclamantă, împreună cu mama sa, a fost obligată să se refugieze din localitatea Deuș în Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Deși la dosar au fost depuse declarațiile autentice a doi martori, Instanța a audiat-o și nemijlocit pe martora L.N., în conformitate cu prevederile art. 193 C. proc. civ., pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale în cauză.
Întrucât din probele administrate nu rezultă ziua în care a început și cea în care s-a sfârșit refugiul, ci doar luna și anul, în mod corect, instanța a considerat ziua de 15 a lunii respective, adică 15 septembrie 1940, ca început al perioadei de refugiu care s-a încheiat la 6 martie 1945, dată prevăzută de lege.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 670 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.