Recognition of historic ethnic refugee status and financial restitution under Law 189/2000 following displacement due to wartime ethnic persecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal filed by the County Public Administration, upholding the appellate court’s decision in favor of the plaintiff. The case involved a lawsuit challenging the refusal of the public administration to recognize the plaintiff's status as an ethnic refugee and to grant corresponding monetary benefits under Law No. 189/2000 (approving O.G. No. 105/1999) for the period between September 6, 1940, and March 6, 1945. The court found that the evidence, including witness testimony and civil status records, sufficiently proved that the plaintiff was forced to displace from their domicile due to ethnic persecution following the cession of Northern Transylvania, thereby meeting the statutory definition of a displaced person. Applying Article 1 of O.G. No. 105/1999 and the implementing norms of Government Decision No. 127/2002, the final operative outcome is the annulment of the contested administrative decision, the recognition of the refugee status for the specified historical period, and the obligation for the administration to pay the accrued financial rights starting from September 1, 2006.
Legislator headnote
AI generatedRecognition of historic ethnic refugee status and financial restitution under Law 189/2000 following displacement due to wartime ethnic persecution: Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuți etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 22 august 2008, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21834 din 9 iulie 2007 și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, având calitatea de refugiat din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 606 din 16 noiembrie 2007 a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că situația reclamantului face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul acestuia, împreună cu mama sa, din localitatea Văleni în comuna Baciu, din motive etnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că declarațiile martorilor nu prezintă date suficiente pentru stabilirea intervalului de refugiu și dovedirea persecuției etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuți etnice, fiind strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor R.P. și L.N. (filele 19, 20, dosar fond), coroborate cu datele din actele de stare civilă depuse și declarațiile judiciare ale martorilor B.A. și V.Ș., rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că în perioada menționată, intimatul - reclamant, împreună cu mama sa, au fost obligați să se refugieze din localitatea Văleni în localitatea Baciu, datorită persecuțiilor etnice exercitate ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 606 din 16 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.