Refugee status recognition for 1940 ethnic persecution upheld; appeal dismissed
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal filed by the Cluj County Council, thereby upholding the Court of Appeal’s judgment that granted the plaintiff’s claim for recognition as a refugee and monetary compensation. The dispute centered on the correct start date for the plaintiff’s refugee status, with the administrative authority arguing it began in 1943 based on archival registration, while the plaintiff claimed it commenced in November 1940 due to ethnic persecution following the cession of Northern Transylvania to Hungary. The Court determined that secondary evidence, including notarial witness declarations and the plaintiff’s father’s employment record in Turda dated November 1, 1940, legally established the earlier date, overriding the authority’s reliance on later documentation. The decisive legal basis was Government Order No. 105/1999, specifically Article 1(c), which grants rights to individuals suffering ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945, and Article 6, which permits proof of such status through any legal means of evidence when official acts are unavailable or incomplete.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Refugee status recognition for 1940 ethnic persecution upheld; appeal dismissed: Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 572 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.V.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea parțială a Hotărârii nr. 22278 din 16 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat și pentru perioada 1 noiembrie 1940 - 13 septembrie 1943, cu acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamantul, împreună cu familia sa, s-a refugiat, la 1 noiembrie 1940 - din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu, în localitatea Turda și că mențiunea privind data refugierii datată 13 septembrie 1943, înscrisă în extrasul eliberat de Arhivele Naționale, poate fi interpretată ca dată a declarațiilor făcute de părinții reclamantului pentru a beneficia de ajutoarele acordate de stat la acea vreme.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs C.J.P. Cluj, susținând că este netemeinică și nelegală și invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ., reiterând apărările invocate înaintea instanței de fond.
Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declarațiile notariale ale martorilor A.V. și V.S., coroborate cu mențiunile înscrise în carnetul de muncă al tatălui reclamantului, B.V., care atestă că acesta a fost angajat la Prefectura județului Turda, la data de 1 noiembrie 1940, încetându-și activitatea la acest loc de muncă la data de 1 mai 1945, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice la care era supusă populația de etnie română, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul și familia sa s-au refugiat din localitatea Gilău, în care își aveau domiciliul, în localitatea Turda, județul Cluj, la sfârșitul anului 1940, iar nu în anul 1943, așa cum susține recurenta - pârâtă.
În cauză, dovada datei de început a refugiului reclamantului este, așadar, noiembrie 1940, iar aceasta s-a făcut conform legii, instanța de fond în mod corect admițând acțiunea și obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 și pentru perioada anterioară anului 1943, în care părinții intimatului, urmărind să beneficieze de ajutoarele acordate de stat la acea vreme, s-au înscris pe tabelul întocmit de autorități în localitatea de refugiu.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței nr. 572 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.