Mandatory currency transaction acceptance form under consumer protection mandate and validity of agency order without National Bank advisory
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court’s judgment that rejected the challenge to the administrative order. The dispute concerned the validity of Article 6 of the National Consumer Protection Agency Order No. 205/2007, which mandated currency exchange operators to complete a transaction acceptance form to inform consumers; the appellant argued the order was invalid due to the lack of a mandatory advisory opinion from the National Bank of Romania. The Court found the appeal unfounded, determining that the National Bank had explicitly stated such consumer protection measures were outside its competence and that the Agency acted within its statutory authority under Article 1 and Article 8 of Emergency Ordinance No. 21/1992 on consumer protection and Government Ordinance No. 755/2003, thereby validating the agency's power to issue supplementary protective regulations without the specific banking authority endorsement.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 312/2004, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Mandatory currency transaction acceptance form under consumer protection mandate and validity of agency order without National Bank advisory: The dispute concerned the validity of Article 6 of the National Consumer Protection Agency Order No. 205/2007, which mandated currency exchange operators to complete a transaction acceptance form to inform consumers; the appellant argued the order was invalid due to the lack of a mandatory advisory opinion from the National Bank of Romania. The Court found the appeal unfounded, determining that the National Bank had explicitly stated such consumer protection measures were outside its competence and that the Agency acted within its statutory authority under Article 1 and Article 8 of Emergency Ordinance No. 21/1992 on consumer protection and Government Ordinance No. 755/2003, thereby validating the agency's power to issue supplementary protective regulations without the specific banking authority endorsement.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2007, reclamantul N.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.P.C., anularea art. 6 din Ordinul nr. 205 din 3 aprilie 2007 prin care se face referire la obligativitatea întocmirii unui formular de acceptare a tranzacției de schimb valutar.
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 218 din 19 septembrie 2007 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut că ordinul contestat a fost dat în temeiul art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, scopul fiind acela de a asigura o protecție suplimentară persoanelor care apelează la serviciile societăților de schimb valutar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Recurentul a susținut că Instanța de Fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând că pentru ordinul atacat nu era necesar avizul B.N.R.
S-a mai susținut că lipsa avizului B.N.R., prevăzut de art. 3 din Legea nr. 312/2004, se sancționează cu nulitatea absolută a ordinului atacat.
Recursul este nefondat.
Prin art. 6 al Ordinului A.N.P.C. nr. 205/2007 s-a instituit obligația operatorilor economici care desfășoară operațiuni de schimb valutar de a completa un formular de acceptare a tranzacției valutare, în scopul informării corecte și complete a consumatorilor.
Recurentul susține că ordinul contestat nu a fost avizat de B.N.R., însă, prin răspunsul dat președintelui A.N.P.C. la data de 29 septembrie 2005 (fila 16 dosar fond), B.N.R. precizează că aspectele reclamate de consumatori nu intră în sfera sa de competență și, mai mult, A.N.P.C. poate emite reguli care să permită o mai bună protecție a consumatorului față de eventualele abuzuri ale unora din furnizorii de servicii de schimb valutar.
Examinând ordinul în cauză, în raport cu prevederile art. 1 și art. 8 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și ale H.G. nr. 755/2003 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C, în vigoare la data emiterii ordinului, se constată că autoritatea pârâtă și-a respectat atribuțiile în domeniu, urmărind o protecție suplimentară a persoanelor care apelează la serviciile societăților de schimb valutar, cum corect a reținut Instanța de Fond.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva sentinței civile nr. 218 din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.