Pension authority's appeal fails: refugee status and monetary benefits under GO 105/1999 upheld
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the defendant pension authority’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment in full: the administrative decision was annulled, the plaintiff’s ethnic-refugee status for 1 November 1940–6 March 1945 was recognized, and monetary rights under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) were ordered from 1 November 2005. In this Romanian administrative-litigation case, the plaintiff challenged the pension house’s refusal to grant refugee-related benefits; the decisive basis was the evidence (witness testimony corroborated by civil-status records) meeting the threshold of Article 4 of Government Decision No. 127/2002, which proved forced displacement from Northern Transylvania due to ethnic persecution, while the timeliness objection was rejected because the trial court had expressly ruled on it before the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Pension authority's appeal fails: refugee status and monetary benefits under GO 105/1999 upheld: 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) were ordered from 1 November 2005. In this Romanian administrative-litigation case, the plaintiff challenged the pension house’s refusal to grant refugee-related benefits; the decisive basis was the evidence (witness testimony corroborated by civil-status records) meeting the threshold of Article 4 of Government Decision No. 127/2002, which proved forced displacement from Northern Transylvania due to ethnic persecution, while the timeliness objection was rejected because the trial court had expressly ruled on it before the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2007, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 19220/2006, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 484 din 12 octombrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a se pronunța astfel, Instanța a reținut, în esență, că materialul probator relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, susținând că Instanța nu s-a pronunțat cu privire la tardivitatea acțiunii, iar cu privire la fondul cauzei, contestă declarațiile martorilor pe care le consideră contradictorii.
Recursul este neîntemeiat.
Critica ce vizează nesoluționarea excepției tardivității acțiunii, invocată de Casa Județeană de Pensii Cluj, este neîntemeiată.
Astfel, se constată că Instanța de Fond a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei numai după ce s-a pronunțat asupra excepției, cum rezultă din practicaua sentinței atacate.
Examinând actele și lucrările dosarului instanței de fond, se constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Susținerea recurentei în sensul că Instanța a avut în vedere declarații de martori contradictorii nu poate fi reținută în condițiile în care tocmai pentru o corectă stabilire a situației de fapt invocată de reclamant s-a procedat la audierea nemijlocită a doi martori, scopul fiind înlăturarea oricăror inexactități.
În cauză, din declarațiile autentice ale martorilor P.L. și N.A. (filele 7, 8, dosar fond) coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse și declarațiile judiciare ale martorelor C.C. și Ț.A. (filele 39, 41, dosar fond) rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că după cedarea Ardealului de Nord intimatul - reclamant împreună cu fratele său au fost obligați să se refugieze din comuna Cojocna în Turda, ca urmare a persecuțiilor etnice.
Față de cele ce preced, recursul este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 484 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.