Nullity of company due to illicit activity versus payment of attorney fees requiring proof of actual discharge

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1874/ S din 23 aprilie 2007, a respins cererea formulată de reclamantul B. BRAȘOV cu sediul în municipiul Brașov, județul Brașov în contradictoriu cu pârâta SC E.L. SRL cu sediul social în municipiul Brașov, județul Brașov, ca rămasă fără obiect. De asemenea, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul B. BRAȘOV a solicitat declararea nulității pârâtei SC E.L. SRL, întrucât obiectul său de activitate este ilicit și să se desemneze un lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 modificată.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, deoarece prin încheierea judecătorului delegat s-a admis cererea sa privind schimbarea obiectului și activității principale a societății din activități juridice, în agenții imobiliare.

S-a apreciat că potrivit art. 57 din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea în anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond. Pârâta a modificat actul constitutiv, în ceea ce privește activitatea sa principală la data de 22 februarie 2007, mențiunea de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov fiind solicitată și efectuată la data de 27 februarie 2007.

Cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă cu motivarea că pârâta a recunoscut pretențiile la prima zi de înfățișare, nefiind pusă în întârziere înainte de promovarea cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 1847/ C din 23 aprilie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată și în consecință a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 12 lei cheltuieli de judecată. Au fost păstrate dispozițiile privind respingerea petitelor 1 și 2.

Pentru a decide astfel, s-a stabilit că dispozițiile art. 275 C. proc. civ., care au ca temei lipsa culpei procesuale, nu au aplicabilitate în cauză, întrucât introducerea acțiunii a fost determinată de culpă pârâtei, care și-a atribuit un obiect de activitate ilicit. Acțiunea nu are ca obiect executarea unei obligații de către pârâtă, în consecință nu se impune punerea în întârziere.

Reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantum de 12 lei, însă nu s-a făcut dovada plății onorariului de avocat.

Împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a promovat recurs reclamantul B. BRAȘOV, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei, obligând pârâta și la plata onorariului de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantului B, BRAȘOV, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.

Din verificarea documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății efective a onorariului de asistență juridică, rațiuni care determină respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de B. BRAȘOV împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B. BRAȘOV, împotriva deciziei nr. 146/ Ap din 20 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 februarie 2008.