Jurisdiction of Court of Appeal over enforcement of judgment against central authority established; appeal allowed and case remanded
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appellant’s appeal, quashed the lower court’s decision, and remanded the case to the Bucharest Court of Appeal, Administrative Contentious Section, determining that the latter held exclusive competence for first-instance jurisdiction. The dispute arose from an administrative contentious action seeking to sanction a central public authority (the Ministry of Public Finance and the Minister) for failing to execute a prior civil judgment within the statutory 30-day deadline, with the claimant requesting penalties and daily liquidated damages for the delay. The lower court had initially declined jurisdiction in favor of the Bucharest District Court (Tribunal), incorrectly applying jurisdictional rules based on the origin of the underlying judgment; however, the Supreme Court ruled that because the action targeted a central authority and fell under administrative contentious matters involving central institutions, the Court of Appeal was the competent first-instance court pursuant to Article 3, paragraph 1, of the Civil Procedure Code and Article 16, paragraph 2, of Law No. 29/1990.
Legislator headnote
AI generatedart.16 din Legea nr.29/1990; Jurisdiction of Court of Appeal over enforcement of judgment against central authority established; appeal allowed and case remanded: Dar, în raport de obiectul acțiunii, care privește obligarea unei autorități centrale (Ministerul Finanțelor Publice), la plata unor daune, pentru neexecutarea sentinței civile nr.75/2002, pronunțată de Tribunalul București, precum și de dispozițiile art.3 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, printre altele, cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel București, secția contencios administrativ, nu Tribunalului București, așa cum greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR – CH) a solicitat să se constate că Ministerul Finanțelor Publice și Ministrul Finanțelor Publice au încălcat dispozițiile art.16 alin.2 din Legea nr.29/1990, întrucât nu au executat sentința civilă nr.75 din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a VIII-a, în termenul prevăzut în cuprinsul ei, respectiv în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitivă; să se dispună amendarea ministrului, precum și obligarea pârâților la plata daunelor de întârziere în cuantum de 1.000.000 lei/zi, începând cu 3 decembrie 2002 până la executarea hotărârii.
Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.887 din 11 iunie 2003, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București , secția a VIII-a, motivând că hotărârea care urmează a fi executată, prin aplicarea art.16 din Legea nr.29/1990, a fost pronunțată de tribunal.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, revine curții de apel, întrucât pârâtul (Ministerul Finanțelor Publice), este o autoritate centrală.
Recursul este fondat.
În adevăr, hotărârea care se solicită a fi pusă în executare a fost pronunțată de instanța de contencios administrativ, iar cererea formulată se soluționează tot de instanța de contencios administrativ.
Dar, în raport de obiectul acțiunii, care privește obligarea unei autorități centrale (Ministerul Finanțelor Publice), la plata unor daune, pentru neexecutarea sentinței civile nr.75/2002, pronunțată de Tribunalul București, precum și de dispozițiile art.3 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, printre altele, cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel București, secția contencios administrativ, nu Tribunalului București, așa cum greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată.
În consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, împotriva sentinței civile nr.887 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru competentă soluționare.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.