Nullity of joint venture contract violating prohibition on administering state public property to private companies

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3741 din 16 aprilie 2003, reclamanta D.S. Suceava a chemat în judecată pe pârâta SC T.A. SRL București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 1313 din 21 aprilie 1999, încheiat între pârâtă și fosta Societate Națională C.R. București. În subsidiar, a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului arătat mai sus.

Prin sentința nr. 2093 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea formulată de reclamanta D.S. și constată nul absolut contractul de asociere în participațiune nr. 1313 încheiat la data de 21 aprilie 1999 între Societatea Națională C.R. SA București și SC T.A. SRL București.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 106.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de asociere în participațiune nr. 1313 din 21 aprilie 1999, încheiat între societatea Națională C.R. SA București și Societatea pârâtă SC T.A. SRL București, prima obligându-se să pună la dispoziția celei de-a doua întreaga secție B. din cadrul H. Rădăuți cu întregul teren aferent și producția acestuia, secția de potcovărie și celelalte secții și utilaje necesare bunei desfășurări a activității.

Pârâta s-a obligat să preia în administrare și să folosească toate aceste bunuri cu forța de muncă calificată existentă, necesară pentru creșterea și îngrijirea cabalinelor.

În conformitate cu art. 12 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, bunurile din domeniul public, pot fi date după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale ș locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local. Darea în administrare se realizează după caz, prin H.G. sau a consiliului județean, respectiv a C.G.M. București sau a Consiliului Local. Titularul dreptului de administrare, poate să posede sau să folosească bunuri și să dispună de acesta în condițiile prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu își exercită drepturile și nu își execută obligațiile născute din actul de transmitere.

Prin decizia comercială nr. 50 din 28 aprilie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul comercial, ca nefondat, promovat de apelanta-pârâtă SC T.A. SRL București, reținând ca fiind aplicabile situației de fapt dispozițiile O.U.G. nr. 139/2002 și Legea nr. 313/1998.

Art. 12 din Legea nr. 313/1998 prevede expres și imperativ că bunurile imobile și cabalinele nu pot fi date spre administrare unei societăți private, ele constituind bunuri publice ale statului.

Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC T.A. SRL Balotești a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

În încheierea din 22 martie 2005, instanța a respins excepția cu următoarea precizare „cu recurs odată cu fondul”, încălcând grav prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 unde se precizează: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Instanța încalcă prevederile legale în motivarea hotărârii, referitor la conținutul art. 12 din Legea nr. 313/1998. La data încheierii, contractul în cauză îndeplinea toate condițiile de validitate ale unui act juridic, condiții prevăzute de art. 948 C. civ.

Instanța nesocotește, de asemenea, prevederile H.G. nr. 996/1999 privind înființarea Societății Naționale C.R. SA, unde în anexa nr. 2, pct. C, la nr. curent 7 se precizează „Secția B.” ca fiind parte din proprietatea privată a statului, iar la punctul D al aceleiași anexe se arată că toate grajdurile, manejurile și hopodromurile fac parte din proprietatea privată a statului.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pârâta-apelantă a solicitat admiterea excepției și constatarea ca neconstituțională a prevederilor art. 2 și 8 din O.G. nr. 139/2002, ca fiind contrară art. 44 alin. (2) și (3) și art. 45 din Constituția României.

Prin încheierea din 22 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins excepția, ca inadmisibilă, iar recursul formulat împotriva acestei încheieri a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibil.

În conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 139/2002, Societatea Națională C.R. SA București a fost desființată și întregul patrimoniu al acesteia a fost preluat de către R.N.P.

Prin contractul de asociere în participațiune în cauză, Societatea Națională C.R. SA București a predat spre administrare pârâtei suprafața de 128 ha teren agricol și neagricol și un număr de cabaline, bunuri care în conformitate cu anexele 4 și respectiv 1 la O.U.G. nr. 139/2002, se aflau la data încheierii contractului, 21 aprilie 1999, în proprietatea publică a statului.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 nu pot fi date în administrarea unei societăți comerciale private, bunuri ce fac parte din domeniul public al statului. Prin aceasta, încheierea contractului în cauză s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor arătate fiind astfel, lovit de nulitate absolută cauza constând în încălcarea dispozițiilor imperative cuprinse în textul menționat. Societatea Națională C.R. SA București nu putea preda spre administrare, prin contract către pârâtă decât bunuri care făceau parte din domeniul privat al statului.

Instanța de apel a avut în vedere susținerile reiterate referitoare la acest unic motiv de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC T.A. SRL Balotești împotriva deciziei nr. 50 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC T.A. SRL Balotești împotriva deciziei nr. 50 din 28 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.