Recognition of ethnic persecution status under Law No. 189/2000 despite contradictory proof of repatriation timeline

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.D. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând Instanței ca în contradictoriu cu pârâta să i se recunoască calitatea de strămutat, în condițiile O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 29 august 1943 în Ofostal - U.R.S.S., că a fost strămutat și că îndeplinește condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al susmenționatului act normativ, pârâta în mod greșit reținând că nu ar îndeplini aceste condiții, întrucât s-a născut după strămutarea părinților.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 6210 din 31 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și stabilindu-i acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această sentință, Instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, el fiind născut în perioada de refugiu a părinților și, prin urmare, a resimțit consecințele persecuțiilor etnice exercitate asupra acestora.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut, în esență, că intimatul fiind născut în anul 1943 nu poate fi considerat că a fost strămutat din Bulgaria întrucât schimbul de populație dintre Bulgaria și România a avut loc în anul 1940.

A mai susținut și că, potrivit art. 1 din Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populațiune română și bulgară, părțile contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni de la schimbul instrumentelor de ratificare a Tratatului, la schimbul obligatoriu de populații.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori.

În cauză însă, înscrisurile depuse la dosar nu sunt concludente pentru justa soluționare a cauzei, întrucât conținutul acestora este vădit contradictoriu.

Astfel, din copia xerox a certificatului de naștere rezultă că reclamantul s-a născut la 29 august 1943, în timp ce din înscrisul intitulat „Declarațiune" și din „Situația imobilă rurală" rezultă că printre membrii familiei B.N., strămutați din Bulgaria în septembrie 1940, figurează și B.D., în vârstă de 5 ani.

Sub acest aspect, Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre nelegală, lipsită de un suport probator convingător, din care să rezulte că dispozițiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile intimatului-reclamant.

Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Cum, în speță, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului, cu înscrisuri, care să facă dovada deplină a persecuției etnice.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și, în baza dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ. recursul va fi admis, sentința atacată casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.