Validity of notarial disciplinary sanction: challenge to omitted review of procedural defects and prescription in cancellation complaint

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 noiembrie 2007, contestatoarea S.A., notar public, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 5460/2007, solicitând anularea acesteia în temeiul art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

În motivarea contestației, înregistrată la 25 februarie 2008, se precizează că temeiul de drept al acesteia îl constituie art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv omisiunea Instanței de Recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Astfel, se susține că Instanța nu a analizat susținerile recurentei - contestatoare privind neefectuarea cercetării prealabile conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 de organizare și funcționare a activității notariale și susținerile privind netemeinicia notei de control invocate ca probă a presupuselor abateri disciplinare.

Totodată, Instanța de Recurs trebuia să se pronunțe asupra mijloacelor de probă, asupra necesității audierii persoanelor (clienți) ce ar fi făcut reclamații împotriva sa, precum și asupra termenului de prescripție al aplicării sancțiunii - care era de 60 de zile de la luarea la cunoștință de săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii respectivei abateri.

De asemenea, contestatoarea susține că nu s-au analizat susținerile sale privind dreptul la apărare în faza administrativă și cele privind neefectuarea cercetării prealabile de către Colegiul director însuși, conform art. 40 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, cercetarea fiind făcută prin delegare de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată, precum și motivele de contestație în anulare invocate, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Instanța de Recurs a motivat amplu fiecare motiv de recurs, inclusiv cele despre care contestatoarea susține că ar fi fost omise.

Astfel, s-a arătat că cercetarea disciplinară a fost efectuată în mod legal, cu respectarea art. 34 din Statut, această cercetare putând fi efectuată de oricare din membrii Colegiului Director, iar inițierea acțiunii disciplinare făcându-se de majoritatea simplă a membrilor colegiului.

Totodată, Instanța de Recurs a analizat respectarea dreptului la apărare al reclamantei - recurente în faza administrativă și a constatat că acesteia i s-au adus la cunoștință plângerile diverselor persoane privind activitatea sa notarială, fiind invocată și corespondența efectuată în acest sens de Camera Notarilor Publici Pitești.

În ceea ce privește critica formulată de contestatoare, în sensul că atât Instanța de Fond, cât și cea de recurs ar fi preluat mecanic constatările Notei de control din 26 mai 2005, document amplu de altfel, cu numeroase date concrete, aceasta este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât sarcina probei în Instanță revenea reclamantei contestatoare, iar aceasta din urmă a avut posibilitatea să propună orice probă admisibilă, în combaterea susținerilor pârâților - intimați; de altfel, contestatoarea nu poate susține că i-a fost respinsă vreo cerere de probe în cursul judecății.

De asemenea, Instanța de Recurs a verificat termenele de prescripție incidente în cauză, constatându-se că sancțiunea disciplinară a fost aplicată în termenul de 60 de zile de la luarea la cunoștință despre săvârșirea abaterii, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptelor, perioada verificată fiind 2004 - 2005. Contestatoarea a făcut în acest sens doar o susținere cu caracter general, fără a indica abaterile pentru care s-ar fi prescris răspunderea disciplinară.

Pentru considerentele menționate, constatând că Instanța de Recurs a analizat judicios fiecare din motivele de modificare sau casare invocate în cererea de recurs, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată, nefiind întrunite condițiile art. 318 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de S.A. împotriva deciziei nr. 4497 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.