Recusal of passport authority against EU free movement restrictions; appellate annulment for non-payment of judicial taxes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of a passport authority, upholding the Court of Appeal's decision to annul the authority's notice of appeal as untimely for failure to pay judicial fees; consequently, the first-instance judgment, which dismissed the claim to restrict a Romanian citizen's free movement in Spain following her readmission under a bilateral agreement, remains final and enforceable. The dispute centered on whether the authority could lawfully ban the citizen's entry into Spain based on her violation of local residence laws, which the trial court found invalid as it conflicted with EU Directive 2004/38/CE, reserving such restrictions solely for threats to public order, safety, or health. Although the authority argued it had transmitted proof of fee payment before the appellate hearing, the Supreme Court ruled that under Article 20 of Law No. 146/1997, fees must be prepaid and evidenced by the time of judgment; since the payment proof arrived only on the day the appeal was dismissed, the procedural requirement for timely stamping was not met, rendering the appellate annulment legally sound.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997; Recusal of passport authority against EU free movement restrictions; appellate annulment for non-payment of judicial taxes: The dispute centered on whether the authority could lawfully ban the citizen's entry into Spain based on her violation of local residence laws, which the trial court found invalid as it conflicted with EU Directive 2004/38/CE, reserving such restrictions solely for threats to public order, safety, or health. Although the authority argued it had transmitted proof of fee payment before the appellate hearing, the Supreme Court ruled that under Article 20 of Law No. 146/1997, fees must be prepaid and evidenced by the time of judgment; since the payment proof arrived only on the day the appeal was dismissed, the procedural requirement for timely stamping was not met, rendering the appellate annulment legally sound.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive's underlying rationale to justify the dismissal of the recusal based on the mandatory prepayment of judicial taxes.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 640 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei I.A. pe teritoriul Spaniei, întrucât a fost returnată din această țară la data de 17 octombrie 2007 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară ratificat prin Legea nr. 45/1997.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în consecință că dispozițiile cuprinse în art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 invocate în sprijinul admiterii acțiunii sunt în contradicție cu cele cuprinse în art. 27 din Directiva 2004/38/CE, în sensul cărora restrângerea dreptului de ședere și liberă circulație a cetățenilor Uniunii, pe teritoriul acesteia poate avea loc numai în trei situații legate de afectarea ordinii publice, siguranței publice sau a sănătății publice. Cum simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea spaniolă referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor menționate, s-a reținut că acțiunea de față nu poate fi admisă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost anulată ca netimbrat prin decizia nr. 9 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați.
S-a constatat că apelul nu a fost timbrat, fiind nesocotite astfel prevederile art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, deși apelanta a fost încunoștințate asupra obligației de timbrare cu suma de 4 lei pentru apel și 8 lei pentru fond și taxa judiciară de timbru în valoare de 0,3 lei pentru apel și 0,3 lei pentru fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de față, considerând-o nelegală și netemeinică întrucât s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține că Direcția Generală de Pașapoarte a transmis instanței prin adresa nr. 441197 din 14 ianuarie 2008 prin fax în data de 15 ianuarie 2008 copia ordinului de plată nr.156 din 15 ianuarie 2008, cât și prin poștă la data de 17 ianuarie 2008 originalul ordinului de plată în valoare de 12 lei privind taxa judiciară de timbru pentru fond și apel precum și timbrul judiciar aferent.
Prin urmare susține recurenta că și-a îndeplinit obligațiile privind plata taxei de timbru și timbrului judiciar, astfel că soluția adoptată este greșită.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau căii de atac promovate.
În speță, prin decizia recurată, pronunțată la 17 ianuarie 2008, instanța de apel a procedat la anularea apelului constatând că până la pronunțarea hotărârii nu s-a făcut dovada plății taxei de timbru și a timbrului judiciar aferent, deși apelanta fusese încunoștințată, în mod necontestat, asupra cuantumului taxelor de timbru.
În aceste condiții, se constată că soluția adoptată este în afara criticii, iar actele noi depuse în recurs nu sunt în măsură să confirme susținerile făcute în recurs. Acestea atestă numai că plata taxei de timbru a fost făcută la 15 ianuarie 2008, dar că borderoul de expediție nr. 30 a fost întocmit la 17 ianuarie 2008, dată ce corespunde cu pronunțarea hotărârii.
Prin urmare, la data judecării cauzei, instanța nu a fost încunoștințată în legătură cu plata taxei de timbru, astfel că hotărârea luată se înscrie în limita prevederilor legale, care impun chiar plata taxelor odată cu introducerea acțiunii sau promovarea căilor de atac.
Așa fiind, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 9/A din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.