Restitution of expropriated land under Law 10/2001: deemed refusal through administrative silence and validity of subsequent privatization

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 384/s/2006 Tribunalul Brașov a admis contestația formulată de contestatoarea P.M.L.A.M.A., în contradictoriu cu SC P.B. SA și în consecință, intimata a fost obligată să emită dispoziție motivată de restituire în natură a terenului în suprafața de 900 mp situată în P.B. și identificată în C.F. 29237 Brașov.

S-a reținut că, prin notificarea din 6 martie 2001 contestatoarea a solicitat restituirea terenului de 1932 mp care a aparținut mamei sale, pentru ca prin contestație, pretenția contestatoarei să se reducă la 900 mp Contestatoarea este moștenitoarea proprietarei tabulare P.L. imobilul a fost trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 218/1960, (dezmembrat ulterior) în suprafața de 900 mp și intabulat în favoarea statului în C.F. 29237 Brașov sub B 12.

Se mai constată că, prin art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a instituit obligația unităților deținătoare de a se pronunța cu privire la notificarea depusă, și cum adresa atacată, chiar dacă nu îndeplinește toate elementele constitutive ale deciziei poate fi asimilată acesteia, în condițiile refuzului de soluționare a contestației.

Împotriva deciziei a declarat apel SC P.B. SA care a învederat drept motiv de nelegalitate a deciziei faptul că intimata nu mai este unitate deținătoare în accepțiunea legii, fiind privatizată integral iar terenul în litigiu nu mai este proprietatea sa, fiind adus ca aport în natură la capitalul social de SC P.C. SA. Se mai arată că soluția instanței de obligare la restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, întrucât suprafața de teren nu este liberă, fiind afectată de lucrări și construcții.

S-a reținut că apelanta a fost privatizată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și înregistrării de către contestatoare a notificării astfel că, motivul invocat de apelantă [reglementat de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001], privește societățile comerciale privatizate anterior adoptării Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimata societatea P.B. SA, care a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate:

În mod greșit atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut că pârâtei îi revenea obligația de emitere a unei decizii în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, deoarece, la data apariției legii, terenul nu era deținut și folosit de pârâta SC P.B. SA, ci era teren aferent hotelului A., care era proprietatea SC A. 2003 SRL.

Se mai precizează că greșit a fost caracterizată adresa nr. 184 din 2 februarie 2006 drept decizie de respingere a notificării reclamantei, deși nu îndeplinește elementele prevăzute de lege, și că instanțele au aplicat greșit prevederile legale, deoarece obligarea la restituirea în natură a terenului revendicat nu se poate dispune de societatea pârâtă, regimul juridic de revendicare al acestui imobil, teren fiind cel al acțiunii în revendicare, reglementată de dreptul comun.

Recursul declarat de societatea intimată a fost motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 21 al Legii nr. 10/2001 conform cărora „imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanelor îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii de o societate comercială la care statul era acționar ori asociat majoritar” sunt corect interpretate de instanța de apel, care a reținut în mod just că societatea apelantă a fost privatizată ulterior intrării legii în vigoare și înregistrării notificării reclamantei, astfel încât nu subzistă critica recurentei în acest sens.

Și celelalte critici sunt nefondate, deoarece indicarea ca mijloc de restituire a terenului în litigiu a acțiunii „în revendicare” nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamantei care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, notificând inițial Primăria Brașov care a admis notificarea unității deținătoare (SC P. SA Brașov) și ulterior și societatea deținătoare, prin notificarea nr. 29188 din 5 noiembrie 2001.

Susținerea recurentei, privind greșita interpretare de către instanțe a „adresei” nr. 184 din 2 februarie 2006 emisă de SC P.B. SA ca un refuz de soluționare a notificării, nu este fondată.

În situația în care unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură, lipsa răspunsului unității deținătoare echivalează cu refuzul restituirii imobilului. Reluarea procedurilor cu caracter administrativ, sau respingerea acțiunii reclamantei deoarece nu ar exista o decizie de respingere a notificării cum susține recurenta, ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P.B. SA împotriva deciziei nr. 5/Ap din 29 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.