Appeal partially granted: vacation bonus claims upheld for auxiliary court staff but denied for driver and work-book entries; rest of award sustained

Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 387 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanții Z.G.M., C.F. și M.I. împotriva pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Bihor i-a obligat pe pârâți la calcularea și plata sumelor reprezentând primele de vacanță pe anii 2004-2006, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, raportat la activitatea prestată de fiecare dintre reclamanți în cadrul unității angajatoare, precum și la efectuarea mențiunilor aferente în carnetele de muncă ale reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă a fost instituit în baza art. 411 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, dar constrângerile bugetare din perioada 2001-2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile din actul normativ prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale și acte normative anuale de salarizare.

Prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, decizia nr. XII din 5 februarie 2007 și decizia nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a pronunțat în sensul obligativității ordonatorilor de credite la plata primelor de concediu către personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, pe perioada cât această plată a fost suspendată.

În ceea ce privește obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 6 și art. 8 din Decretul nr. 92/1976.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul a formulat următoarele critici:

1. Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.

Cei trei reclamanți au calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Târgu Neamț, astfel încât obligația de a efectua mențiuni corespunzătoare în carnetele lor de muncă revine Curții de Apel Bacău, ca unitate angajatoare, și nu Ministerului Justiției.

2. Pe fondul cauzei, recurentul susține că acțiunea este neîntemeiată în ceea ce-l privește pe reclamantul M.I.

Aceasta deoarece, până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, șoferii nu aveau calitatea de personal conex.

Până la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, șoferii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.

În atare situație, reclamantului M.I. nu i se cuvin primele de vacanță pentru anii 2004-2006, așa cum în mod greșit a dispus tribunalul.

Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.

Recursul a fost inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea și trimis spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

1.Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.

O astfel de obligație incumbă angajatorului, conform art. 6 și art. 8 din Decretul nr. 92/1976, acesta fiind persoana legată în raportul juridic dedus judecății, în timp ce Ministerul Justiției este terț față de acest raport juridic.

2. În ceea ce privește pe reclamantul M.I., acțiunea acestuia este, într-adevăr, nefondată.

Chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul menționează că este șofer în cadrul Judecătoriei Beiuș, și nu Târgu Neamț, cum eronat arată recurentul, așa încât nu are dreptul la primele de vacanță pe anii 2004-2006, deoarece în această perioadă, or potrivit legislației în vigoare, nu avea calitatea de personal auxiliar din cadrul instanței judecătorești, calitate pe care a dobândit-o abia de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007.

Or, prima de vacanță este datorată personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu și persoanelor încadrate în calitate de personal contractual conform O.U.G. nr. 24/2000, anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2007.

Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința, va admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției și va respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților pentru lipsa calități procesuale pasive; totodată, va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I.

Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 387/LM din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că, admite excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției și respinge capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.

Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.I.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.