Mandatory nature of the 60-day deadline for administrative response to restitution notifications under Law No. 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 774 din 23 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții S.G.V., S.C.F. și T.S.G. și în consecință pârâtul Municipiul București prin Primarul General a fost obligat să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea înregistrată la BEJ A.P., sub nr. 360 din 29 mai 2001.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși pârâtul a fost notificat de reclamanți cu solicitarea restituirii în natură a imobilului situat în București, acesta nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a fost respins prin decizia nr. 24 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, pentru considerentele ce succed.

Cererea dedusă judecății are ca obiect pretențiile reclamantei pentru soluționarea notificării formulate, adresată organelor administrative și întemeiată pe dispozițiile unei legi speciale, Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea notificată este obligată să răspundă notificării, în termen de 60 de zile de la data înregistrării, termenul fiind unul imperativ, iar nu de recomandare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate, recurentul a susținut că, termenul de 60 de zile, pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.

În speță, recurentul susține că nu se poate reține culpa acestuia și din acest motiv nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este nefondat.

Termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este un termen de recomandare, ci unul înăuntrul căruia unitatea notificată este obligată să se pronunțe prin decizie motivată.

Mai mult, actele doveditoare au fost depuse la dosar, împreună cu o precizare din partea reclamanților, prin care au arătat în mod expres că au definitivat depunerea actelor.

A admite că termenul de soluționare a notificării este un termen de recomandare, ar însemna să se lase exclusiv la latitudinea unității deținătoare, durata soluționării cererilor de restituire, putându-se astfel ajunge ca prin atitudinea culpabilă a unității deținătoare determinată fie de neglijență, fie de reaua credință, să fie afectate grav interesele persoanelor îndreptățite la restituire, lipsindu-le în fapt de posibilitatea de a-și apăra și beneficia de drepturile recunoscute de lege.

Recurenta nu a soluționat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată), aflându-se în culpă, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 24 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2008.