Quashing of tax judgment for failure to address admitted expert evidence in corporate profit tax dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal, quashed the appellate court’s civil judgment, and remanded the case for retrial to the same instance, effectively overturning the lower court's dismissal of the taxpayer's action. The dispute concerned the annulment of a tax decision assessing corporate income tax liabilities for 1996, 1997, and 1998, where the taxpayer challenged the tax authority’s refusal to deduct expenses for personnel remuneration and returned publications. The decisive legal basis was the violation of the Civil Procedure Code provisions requiring the motivation of judicial decisions, specifically Article 261(5), which mandates that judgments include factual and legal grounds and reasons for rejecting parties’ claims; the appellate court erred by failing to reference or address the admissible accounting and technical expert testimonies that supported the taxpayer’s position, thereby issuing a judgment lacking probative support under Articles 304(7), 304(10), and 313 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (5) din Legea nr. 82/1991, art. 3041 C. proc. civ, art. 261 pct. 5 C. proc. civ, art. 313 C. proc. civ; Quashing of tax judgment for failure to address admitted expert evidence in corporate profit tax dispute: formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite în sensul celor de mai jos.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta SC F.E.R. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice București, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să anuleze decizia nr. 641/2000, cu privire la pct. 4, referitor la impozitul pe profit aferent anilor 1996, 1997 și 1998.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că organele de control fiscal au făcut o constatare greșită pe baza evidențelor contabile care nu reprezentau rezultatele pe luna decembrie 1996, lună în care nu a realizat profit și, deci, nu datora impozit.
Se precizează, de asemenea, în acțiune, că pe anii 1997 și 1998, reclamanta a obținut venituri din valorificarea returelor de publicații, cheltuielile cu publicațiile returnate, fiind deductibile.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1245/2001, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că în privința impozitului pe profit aferent anului 1996 au fost încălcate dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 82/1991, că la data controlului, reclamanta nu a prezentat acte justificative privind efectuarea cheltuielilor pentru remunerații și alte drepturi cuvenite personalului în anul 1996 și că pentru cheltuielile efectuate cu returele publicațiilor nu se aplică O.U.G. nr. 47/1999, care a apărut ulterior perioadei verificate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC F.E.R. SRL.
Motivându-și recursul, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra probei cu expertiză încuviințată în cauză, în sensul că nu a ținut cont de concluziile expertizelor efectuate și că motivarea sentinței cuprinde motive contradictorii și străine cauzei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va admite în sensul celor de mai jos.
Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv anularea pct. 4 din decizia nr. 641/2000 emisă de Ministerul Finanțelor, referitor la impozitul pe profit aferent lunii decembrie 1996, 7.803.671 lei și anilor 1997-1998, 579.073.762 lei, instanța de fond a încuviințat la cererea pârâților, probe cu acte și două expertize (tehnică și contabilă).
Probele au fost încuviințate ca fiind pertinente și concludente (încheierea de ședință din 21 septembrie 2000), instanța stabilind și obiectivele celor două expertize.
Expertizele au fost întocmite și depuse la dosar, părțile formulând și obiecțiuni ce au fost încuviințate.
Pășind la soluționarea cauzei, instanța nu a făcut nici o referire la probele administrate și nici nu a arătat motivele pentru care concluziile expertizei contabile nu au fost avute în vedere, cu atât mai mult, cu cât această expertiză concluzionează că reclamanta nu datorează sumele de bani reținute ca impozit pe profit.
Procedând în acest fel, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de suport probator, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în raport cu care „hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În situația în care instanța aprecia că se impunea suplimentarea materialului probator, cele două expertize nefiind suficiente pentru a-i forma convingerea, trebuia să pună în discuția părților această împrejurare, ceea ce însă nu a făcut, deși în motivarea soluției nu s-a pronunțat în vreun fel asupra probelor deja admise.
Așa fiind, devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., în raport cu care recursul va fi admis, sentința casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, urmează a fi analizat întregul material probator administrat, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie și cu susținerile părților, care urmează a fi acceptate sau înlăturate motivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC F.E.R. SRL împotriva sentinței civile nr. 1245 din 27 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.