Forest ranger's imputation dispute remanded to labor court after annulment for lack of Court of Accounts jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the employee's appeal (recurs) against the Court of Accounts' jurisdictional section's decision, annulled both that decision and the first-instance judgment of the Court of Accounts' jurisdictional college, and remanded the labor dispute to the Bihor Tribunal (labor disputes section). The underlying dispute involved a forest ranger's challenge to an imputation order (decizie de imputare) issued by the National Forests Administration – Bihor Forestry Directorate for recovery of a damage (value of illegally cut timber); the ranger raised defenses of prescription (statute of limitations) and untimeliness of the imputation decision. The decisive legal basis was material jurisdiction: because the existence and extent of the prejudice were not established following an audit by the Court of Accounts under art. 18 of Law no. 94/1992, the case did not fall within the Court of Accounts' jurisdictional competence under art. 41 of that law but was a labor dispute subject to the labor courts' jurisdiction under Law no. 168/1999 and applicable provisions of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedArt. 2 lit. b C. proc. civ, Art. 313 C. proc. civ, Art. 70, 73 și următoarele din Legea nr. 168/1999; Forest ranger's imputation dispute remanded to labor court after annulment for lack of Court of Accounts jurisdiction: The underlying dispute involved a forest ranger's challenge to an imputation order (decizie de imputare) issued by the National Forests Administration – Bihor Forestry Directorate for recovery of a damage (value of illegally cut timber); the ranger raised defenses of prescription (statute of limitations) and untimeliness of the imputation decision. The decisive legal basis was material jurisdiction: because the existence and extent of the prejudice were not established following an audit by the Court of Accounts under art. 18 of Law no. 94/1992, the case did not fall within the Court of Accounts' jurisdictional competence under art. 41 of that law but was a labor dispute subject to the labor courts' jurisdiction under Law no. 168/1999 and applicable provisions of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the substantive jurisdiction of the labour court, justifying the referral of the dispute.
Procedural basis for the court's decision to cassation and referral of the case.
Legal framework for the resolution of labour disputes, supporting the referral to the labour section.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de MS împotriva deciziei nr.57 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
La apelul nominal au lipsit atât recurentul MS, cât și intimatele Direcția Silvică Bihor și Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
S-a expus referatul cauzei, arătându-se că recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar datorate, precum și concluzii scrise prin care a solicitat judecarea în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Constatând că pricina este în stare de judecată, Curtea a reținut-o spre soluționare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr.77 din 27 septembrie 2002, Colegiul Jurisdicțional Bihor al Curții de Conturi a admis în parte contestația formulată de MS, pădurar la Ocolul silvic V. și a anulat decizia de imputare nr.8 din 22 august 2001, emisă de intimata Regia Națională a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor până la concurența sumei totale de 95.514.943 lei.
De asemenea, a menținut decizia respectivă pentru suma de 84.310.824 lei și a obligat pe intimată să plătească contestatorului cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 1.000.000 lei.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.57 din 31 ianuarie 2003 a respins recursul jurisdicțional declarat în cauză de contestator împotriva sentinței, ca nefondat.
Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către contestatorul MS.
Recurentul a reiterat excepțiile invocate în fața organelor Curții de Conturi, privind prescripția termenului pentru angajarea răspunderii sale materiale și tardivitatea emiterii deciziei de imputare. În fond, a cerut admiterea recursului și modificarea hotărârilor atacate, în sensul admiterii în întregime a contestației.
Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele redate în motivele de casare scrise, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulată de Mercea Simnion, pădurar la Ocolul Silvic V., îl constituie decizia de imputare nr.8 din 22 august 2001, emisă în sarcina sa de către directorul Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Bihor pentru recuperarea unui prejudiciu în valoare de 179.824.767 lei.
Acest prejudiciu reprezintă contravaloarea materialului lemnos provenit din tăieri ilegale pe raza cantonului 4 Pragna și existența lui a fost constatată de organele de control proprii prin referat.
În preambulul deciziei s-a precizat că angajarea răspunderii materiale a pădurarului își găsește temeiul juridic în art.102 și 108 din Codul muncii, atunci în vigoare.
Rezultă deci, că existența și întinderea prejudiciului produs în patrimoniul direcției silvice nu au fost stabilite ca efect al controlului efectuat de organele Curții de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/ 1992, modificată.
Ca atare, s-a apreciat în mod greșit că, Colegiul Jurisdicțional Bihor este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația formulată de MS, conform art.41 din aceeași lege.
La rândul său, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului atât pe excepțiile ridicate, cât și în fond și prin decizia nr.57 din 31 ianuarie 2003, a menținut soluția colegiului jurisdicțional.
Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, Secția conflicte și litigii de muncă.
Văzând și prevederile art.2 lit.b și art.313 din Codul de procedură civilă, cu referire la art.70, 73 și următoarele din Legea nr.168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de MS împotriva deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională.
Casează decizia atacată și sentința nr.77 din 27 septembrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Sibiu și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor – Secția litigii și conflicte de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.