Mandatory administrative response to ownership notification under Law 10/2001 and individual co-heir standing despite prior judgment for another co-owner

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2458 din 28 noiembrie 2006, Tribunalul Constanta a admis acțiunea formulată de reclamanții V.A.M. și M.G., în contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța și a fost obligat pârâtul să răspundă prin dispoziție/decizie motivată asupra notificării adresate de reclamanți, în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul situat în Constanța.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în dosarul nr. 409/2006 calitate de reclamant a avut numitul G.A. Cererea formulată de reclamanții din prezenta cauză a fost disjunsă de cererea reclamantului G.A., formându-se prezentul dosar, iar G.A. a formulat cerere de intervenție în această cauză. Cererea a fost respinsă prin încheierea din 31 octombrie 2006.

A reținut tribunalul, că reclamanții au formulat notificarea nr. 3182 din 9 noiembrie 2001, iar pârâtul nu a soluționat-o, deși avea obligația să o soluționeze în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Termenul de 60 de zile prevăzut de acest text vizează îndeplinirea unei obligații și nu se poate prelungi sine die.

Or, în speță, au trecut peste 5 ani de când reclamanții au formulat notificarea, iar, potrivit art. 38 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, tergiversarea nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite constituie contravenție.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 158/C din 7 mai 2007, a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanta, reținând că reclamanții V.A.M. și M.G. sunt moștenitorii defunctei M.E., soră cu E.M., alături de G.A., care deține o hotărâre irevocabilă pentru o cotă parte din imobilul situat în Constanta.

Având această calitate, reclamanții justifică un interes în promovarea acțiunii, iar cererea de intervenție formulată de G.A. a fost respinsă de către prima instanță, deoarece acesta „este în posesia unei hotărâri irevocabile".

A mai reținut instanța de apel că, în adoptarea Legii nr. 10/2001, s-a instituit o procedură prealabilă. Faza judiciară începe dacă persoana îndreptățită este nemulțumită de actul prin care s-a finalizat faza administrativă, iar persoana interesată poate să solicite în instanță obligarea persoanei deținătoare să răspundă la notificare. Termenul de 60 de zile prevăzut pentru soluționarea notificării este imperativ și nu de recomandare, iar unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificării, oricare ar fi măsura reparatorie acordată și chiar dacă i se refuză notificatorului dreptul la aceste măsuri.

împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, Primarul municipiului Constanța, Consiliul local al municipiului Constanța și Municipiul Constanța care, fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 406/2008 G.A. a solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, susținând că, deși Primarul municipiului Constanța a fost obligat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă să soluționeze notificarea prin emiterea unei dispoziții, acesta nu s-a conformat.

Intimații-reclamanți din prezenta cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat restituirea în natură a cotei părți ce li se cuvine în calitate de moștenitori, alături de reclamant.

Excepția prematurității cererii formulată de reclamantul G.A. a fost admisă prin sentința civilă nr. 1212 din 6 iunie 2006, însă, deși recurenții au susținut că cererea intervenienților V.A.M. și M.G. urma aceeași soartă, această cerere a fost disjunsă, fiind înregistrată sub nr. 3093/2006.

Au susținut recurenții, că nu putea opera disjungerea în condițiile în care ambele cereri aveau același obiect, iar prima instanță nu a motivat disjungerea și neluarea în discuție a excepției prematurității cererii de intervenție.

Recurenții au mai arătat că acțiunea reclamanților din prezenta cauză, care susțin că sunt rudele numitului G.A., venind la moștenirea fostei proprietare E.M., este lipsită de interes, deoarece G.A. este în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care primarul a fost obligat să emită o dispoziție, iar notificarea formulată de acesta este conexată cu cea formulată de intimații-reclamanți.

După disjungere nu s-au avut în vedere pârâții din acțiunea principală, care trebuiau citați, după care să se pună în discuție noul cadru procesual „prin invocarea excepțiilor de lipsă calitate procesual pasivă și apoi, modificarea cererii de chemare în judecată (din restituirea cotei în obligarea la emiterea dispoziției)".

Recurenții au arătat că nu s-a examinat dacă reclamanții V. și M. își justifică calitatea procesuală activă, în lipsa căreia nu se poate cerceta pricina pe fond. Lipsa de interes a acestora se raportează la împrejurarea că există deja o hotărâre de obligare a primarului la emiterea unei dispoziții, pronunțată la cererea numitului G.A., ale cărei efecte „operează și în favoarea lui V. și M.", iar instanța de apel nu s-a preocupat să examineze celelalte aspecte din motivele de apel.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se constată că nu este fondat.

Disjungerea cererii de intervenție formulată de V.A.M. și M.G. s-a hotărât prin sentința civilă nr. 1212 din 6 iunie 2006 a Tribunalului Constanța ( neatacată cu apel ), în baza art. 55 C. proc. civ.

Apelul a fost declarat numai împotriva sentinței civile nr. 2458 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanța, prin care s-a soluționat cererea disjunsă, iar în această sentință instanța nu avea obligația să arate motivele pentru care printr-o altă hotărâre s-a dispus disjungerea.

De altfel, față de natura cererii, intervenție în interes propriu, și de prevederile art. 55 C. proc. civ., ea putea fi judecată separat.

Textul dispune „Intervenția se judecă o dată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenția în interes propriu, instanța poate hotărî despărțirea ei spre a fi judecată deosebit".

Cererea disjunsă, formulată de titularii ei V.A.M. și M.G. cu scopul de a-și valorifica dreptul pretins prin notificarea transmisă în temeiul Legii nr. 10/2001, corect a fost soluționată în contradictoriu cu Primarul municipiului Constanța, în raport cu propriul interes juridic al intervenienților, deoarece prin cererea aflată la fila 135 din dosarul tribunalului s-a solicitat ca acest pârât să fie obligat să emită dispoziție prin care să dispună restituirea în natură sau prin echivalent (pentru partea din imobil înstrăinată) a cotei părți din imobil ce li se cuvine.

Soluția admiterii acțiunii, pronunțată de prima instanță, păstrată prin decizia instanței de apel, este legală.

Intimații, care au formulat notificare pentru valorificarea cotei lor din imobil, justifică interes în cererea care are ca obiect obligarea primarului să soluționeze notificarea în sensul solicitării lor, chiar dacă există o hotărâre judecătorească prin care primarul a fost obligat să soluționeze și cererea altui coproprietar privitoare la același imobil, deoarece fiecare coproprietar urmărește să-și valorifice dreptul asupra cotei sale din bun, iar, conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în ipoteza în care unii moștenitori nu au urmat procedura prevăzută de lege, de cotele lor profită ceilalți moștenitori.

Excepția prematurității a fost invocată din oficiu, în dosarul nr. 409/2006, numai în privința cererii formulate de reclamantul G.A., în beneficiul căruia există o hotărâre de obligare a primarului să emită dispoziție și a fost admisă în raport de obiectul acțiunii, obligarea pârâților să dispună restituirea în natură a imobilului.

Cererea intervenienților, judecată separat prin disjungere, calificată de instanță ca o cerere pentru executarea de către primar a obligației de a emite dispoziție motivată asupra notificării adresată de reclamant, are alt obiect decât cel al cererii formulate de numitul G.A., iar, față de certificatele de moștenitor depuse la dosar, de notificarea formulată de intimați și de celelalte înscrisuri invocate de aceștia, corect a fost obligat Primarul municipiului Constanța să emită dispoziție pentru soluționarea notificării.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de Primarul municipiului Constanța, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin primar va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Primarul municipiului Constanța, Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța, prin primar împotriva deciziei nr. 158/C din 7 mai 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale și a sentinței nr. 2458 din 28 noiembrie 2006 a Tribunalului Constanta, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2008.